Pe 30 noiembrie îl sărbătorim pe apostolul care a propovăduit creştinismul pe meleagurile noastre. Primii botezaţi în apele celor nouă izvoare ale pârâului Cuzgun au fost: Innul, Immul şi Pinnul.
În dreptul localităţii Ion Corvin, din judeţul Constanţa, drumul se îndreaptă spre o pădure de tei care ocroteşte, în inima muntelui, Peştera Sfântului Andrei, locul în care a sihăstrit Apostolul Andrei. Locul dăinuie şi astăzi, plin de taină, iar documentele istorice atestă că Sfântul Andrei a ajuns în Dobrogea în jurul anului 60 d.Hr. împreună cu ucenicii săi. Aceştia şi-au făcut chiliile şi biserica în stânca muntelui. Peştera este locul din care Apostolul Andrei a răspândit creştinismul, devenind un far al credinţei.
În apropierea peşterii se găsesc izvoare din care se spune că au fost botezaţi strămoşii noştri. Din toate aceste motive, Mănăstirea Peştera Sfântului Andrei, poarta de pătrundere a creştinismului în România, reprezintă un adevărat Bethleem al neamului nostru.
Peştera Sfântului Andrei
Conform scrierilor teologice şi istorice, Apostolul Andrei a ajuns pe pământul dobrogean în jurul anului 60 d. Hr. şi s-a oprit cu ucenicii săi într-o peşteră aflată la marginea unei păduri. Locul nu a fost ales întâmplător, pentru că la vest de peşteră, la aproximativ 150 de metri, se află nouă izvoare ale pârâului Cuzgun, în care Sfântul Andrei i-a botezat pe primii autohtoni convertiţi la creştinism, pomeniţi în vechi sinaxare: Innul, Immul şi Pinnul. Şi tot de aici, preoţii au dus în toată Dobrogea, şi mai departe, până în munţii vechii Dacii, cuvântul Evangheliei lui Hristos. Din cele nouă izvoare, astăzi se mai văd doar patru -poziţionate în formă de cruce - iar localnicii şi pelerinii le consideră izvoarele cu apa cea mai bună din tot cuprinsul Dobrogei.
În fiecare an, de Sfântul Andrei şi nu numai, credincioşii iau cu asalt izvoarele, aproape secându-le. Că tradiţia se împleteşte cu istoria o demonstrează toponimia zonei, locul fiind cunoscut drept "Valea Călugărilor", iar pădurea drept "Sfânta".
Nouă izvoare sfinte
Abia în primăvara anului 1943, peştera şi cele nouă izvoare au fost redescoperite de preotul Constantin Lembrav, împreună cu Jean Dinu, teolog şi jurist cu studii la Sorbona. La intrarea în peşteră s-a ridicat o faţadă din zid de piatră tencuită în exterior, iar în faţa peşterii s-a amenajat un platou pentru slujbe, locul fiind sfinţit pe 30 iulie 1944, de Episcopul Chesarie Păunescu.
Sosirea sovieticilor a adus şi distrugerea acestui loc sfânt românilor, bolşevicii aruncând în aer stânca de deasupra gropii pentru a o astupa cu bolovanii provocaţi de explozie. Starea ei de degradare s-a accentuat odată cu desfiinţarea forţată a Episcopiei de Constanţa (1948). În anul 1950, peştera rămăsese doar o simplă grotă, fiind profanată şi folosită ca staul de oi. Mărăcinii şi arbuştii aproape că au închis intrarea în peşteră. Abia în cursul anilor 1986-1989 a fost curăţată intrarea în peşteră, dar şi interiorul. Turla de piatră a fost înălţată până la un metru deasupra pământului, ca să nu intre în peşteră apa ce se scurgea de pe deal.
Pe 30 noiembrie, de sfântul Andrei, peste 600.000 de români îşi vor serba onomastica.
RESPECT
Ziua naţională creştină
În vara anului 1990, doi vieţuitori de la mănăstirea Sihăstria, ieromonahul Victor Ghin dăoanu şi monahul Nicodim Dincă, au sosit în Dobrogea pentru a reface vechea vatră monahală. S-au ridicat chilii, un paraclis, iar pe 17 octombrie 1993, s-a pus piatra de temelie a bisericii mari şi s-a turnat fundaţia noului paraclis. După modelul din 1944, s-au refăcut faţada şi terasa din faţa peşterii, din piatră adusă din carierele de la Urluia. În 1995, s-au reuşit electrificarea zonei şi refacerea drumului de acces de la şosea la mănăstire şi s-a terminat biserica mare, o adevărată catedrală. Treptat, sub supravegherea ÎPS Teodosie, un mare administrator şi ctitor de noi lăcaşuri, Peştera Sf. Andrei a devenit un simbol al Dobrogei. Ca o restaurare istorică, în 1994, Arhiepiscopia Tomisului a hotărât ca Sf. Andrei să fie socotit ocrotitorul Dobrogei, iar din 2002, Patriarhia a stabilit ca sărbătoarea Sf. Andrei să devină zi de sărbătoare naţională, adică ziua naţională creştină a României.
600 de mii de români îşi sărbătoresc ziua onomastică de Sfântul Andrei. Senatorii au aprobat tacit propunerea legislativă ca în această zi să nu se muncească