EVZ continua seria fragmentelor din autobiografia marelui actor Marlon Brando, intitulata „Cantece invatate de la mama” si publicata de Editura Rao. Astazi, cateva cuvinte despre numeroasele femei pe care le-a avut.
„Am avut intotdeauna noroc la femei. Au existat o multime in viata mea, desi rareori le-am acordat mai mult de cateva minute. Am avut prea multe aventuri ca sa ma pot considera un om normal si rational, dar, nu stiu cum, intotdeauna am crezut ca trebuie sa existe ceva - cineva - si pentru mine. Ceva a existat - pensii alimentare uriase si, daca nu asta, atunci probleme care ar fi ajuns pentru cincizeci de barbati.
Cu femeile am avut ceea ce s-ar putea numi „relatii pe banda rulanta”. Imi place sa identific si sa apas pe butoanele emotionale ale femeilor - lucru echivalent de obicei cu a le face sa simta ca inseamna ceva pentru mine si a le oferi securitate lor si copiilor lor. Cu cat era mai putin probabil sa seduc o femeie, cu atat mai mult imi doream sa reusesc.
Una dintre fanteziile mele era sa le fac tot felul de lucruri calugaritelor. Am incercat o data la spital. Numele ei era sora Rafael si era foarte frumoasa.
Venea deseori in camera mea sa vada cum ma simt si, cum era neobisnuit de extrovertita, m-am gandit ca undeva in ea trebuia sa existe si ceva dintr-o femeie de moravuri usoare. Asa ca am incercat - si am ratat. Indiferent ce sentimente umane or fi existat in spatele modului ei de a se comporta, ii era credincioasa lui Dumnezeu, si nu exista pe pamant forta mai puternica decat credinta, religioasa sau de alta natura.
Cand nu reuseam sa ma sincronizez si doua femei se intalneau, se iveau de obicei probleme, pentru ca fiecare presupunea ca avusese exclusivitate. O data, cand am fugit din casa dupa ce doua femei se intalnisera acolo, imi amintesc ca m-am gandit: „Marlon, ai cincizeci si sase de ani si fugi ca un las, nu esti ridicol?”„.
(Selectie realizata de Doinel Tronaru)