Fiul fostului demnitar comunist debutează în cinema în rolul unui infractor, în filmul „Marilena”, regizat de Mircea Daneliuc.
Cel mai recent film al lui Mircea Daneliuc, „Marilena”, - care rulează din acest weekend la cinema - e un portret deloc flatant al femeii românce, purtată fără voie prin istorie şi prin vieţile groteşti ale unor bărbaţi. Este capitolul al doilea dintr-o trilogie care a început cu „Sistemul nervos” (2005) şi se va sfârşi cu „Tanti”, a lui Şerban Marinescu, toate inspirate de romanul lui Daneliuc despre eternul feminin, „Marilene”. Cea de-a 15-a peliculă a regizorului a avut premiera de gală vineri seara, la Cinema Patria din Capitală şi poate fi văzut în Craiova, Iaşi şi Cluj.
Scenariul a fost scris pentru soţia cineastului, actriţa Cecilia Bârbora, care apare alături de Nicodim Ungureanu, Cornel Palade, Anca Sigartău şi un debutant în cinema, Serghei Niculescu- Mizil, fiul fostului demnitar comunist Paul Niculescu-Mizil. Pe Serghei, Daneliuc l-a zărit într-o emisiune TV şi profilul lui i s-a părut că se suprapune perfect pe cel al personajului Radu, un infractor emigrat în Canada. Primul sfat al regizorului către actorul-debutant: „Fii tu însuţi!”. Scene groteşti de amor
„Nu am avut emoţii, pentru că Mircea Daneliuc este un regizor cu o forţă extraordinară, care ştie exact ce vrea. Mi-a spus tot timpul: «Nu încerca să fii actor! Fii natural, ca în viaţa de toate zilele!». Domnia Sa a înţeles cum sunt eu în realitate şi avea nevoie de mine aşa. Mulţi m-au speriat când au auzit că voi face film cu Mircea Daneliuc. Dar totul a mers foarte firesc”, spune Niculescu-Mizil, care se joacă pe el însuşi suficient de credibil. Lumea lui Mircea Daneliuc e stridentă, dezolantă şi infestată de toţi paraziţii tranziţiei (de la emigraţie şi manele la trafic). În acest univers haotic, Marilena e abuzată şi sabotată de toţi şi de toate: de soartă, de societate, de bărbaţi, de condiţia ei de mamă, de boli. Pe Marilena o vor toţi bărbaţii care ajung măcar câteva minute în preajma ei: „libidinosul Smântânică, şeful ei din fabrică” - Cornel Palade, Sebi (Nicodim Ungureanu), bărbat însurat şi cel mai bun prieten al iubitului său şi nu în ultimul rând Radu al ei, infractor întors în cătuşe din Canada. Cum, în lumea „Marilenei”, femeile posedă o voinţă cât a unei frunze, şi cum sexul e o formă de tortură cotidiană, ea nu reuşeşte decât să îngâime “Nu, staţi! De ce vreţi să-mi faceţi asta?!”, înainte de a fi posedată de orice doritor.
Pe lângă toate problemele lumeşti imaginabile, Marilena are şi un copil de două luni de care Radu nu ştie şi pe care îl ascunde la inginerul Smântânică, beţiv şi afemeiat (Cornel Palade, pus la grea încercare de acest rol de debut în film). Dacă eroina se ţine pe picioare după tot acest tir de situaţii penibile sau imposibile şi scene groteşti de amor, e pentru că Cecilia Bârbora o duce până la capăt cu un devotament desăvârşit. Actriţa îi dă o formă perfect umană acestei obsesii a lui Daneliuc despre „universul psihologic feminin atât de tentant” şi ţine pe umerii ei filmul, pus adeseori în pericolul de a se afunda o dată cu haosul din jurul Marilenei.
Filmul este produs de Atlantis Film, muzica fiind semnată de Marius Mihalache.