Miza uriașă a creat un conflict instituțional între două ministere deosebit de importante: Apărarea și Economia. Un document, obținut în exclusivitate de Evenimentul zilei, arată grave încălcări ale legii.
Senatul adopta pe 11 aprilie, cu o viteză demnă de o cauză mai bună, legea 219/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale. Sub această denumire, care nu spune nimic la prima vedere, se ascunde transferul Direcției de Armament de la Ministerul Economiei la cel al Apărării și al Oficiului de Compensare pentru Achiziții de Tehnică Specială (compensare cunoscută și ca offset) tot de la Economie la Secretariatul General al Guvernului. În avizul dat proiectului, pe care nimeni din Senat nu l-a băgat în seamă cum avem să demonstrăm în continuare, Consiliul Legislativ chiar a recomandat „reformularea titlului, în acord cu obiectul de reglementare, și anume indicarea domeniului din care fac parte actele normative modificate/completate, respectiv „din domeniul apărării„”.
Un specialist în domeniu ne-a explicat că în spatele denumirii generice a legii se află intenția guvernanților de a ascunde, cât se poate, intenția de a crea „un mamut care să poată fi folosit după bunul plac, deoarece, după trecerea la MApN, adio guvernanță corporativă la societățile din industrie, conducerile fiind numite prin ordin, ca-n armată”.
Graba dăunează grav constituționalității
Inițial, PSD a încercat să promoveze o Ordonanță de Urgență cu același titlu și același obiect, dar s-a lovit, greu de crezut, dar adevărat, chiar de opoziția Ministerului Economiei. Așa că s-a trecut rapid la varianta parlamentară, prin propunere legislativă.
Numai că, așa cum spune o vorbă din bătrâni, graba strică treaba! Senatul a cerut avizul Consiliului Legislativ pe 4 aprilie și l-a primit o săptămână mai târziu, pe 11, zi în care plenul a votat legea.
Cum a recunoscut pentru EVZ chiar unul dintre cei 27 de parlamentari PSD care au inițiat-o, nimeni nu a stat să vadă ce scria acolo în afară că era favorabil. Dacă s-ar fi uitat mai atent ar fi văzut că tocmai făceau ceva neconstituțional. Consiliul Legislativ atrăgea atenția Senatului că „prin conținutul său normativ, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art. 118 alin. (2) din Constituția României, republicată, iar în aplicarea art.75 alin (1) din legea fundamentală prima Cameră sesizată este Camera Deputaților”. Deci, senatorii trebuiau să se oprească din avântul lor de a legifera și să-i pună pe inițiatori să sesizeze Camera Deputaților.
Țuțuianu semnează în locul lui Tăriceanu
Cum nimeni n-a observant, legea, neconstituțională cum spuneam, și-a urmat traseul, fiind trimisă la Camera Deputaților printr-o adresă semnată de fostul ministru al Apărării Adrian Țuțuianu și nu de președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.
Legea se află acum la deputați, comisia pentru industrii și cea de apărare au avut termen pentru depunerea rapoartelor pe 3 mai. Nici la Senat, nici la Cameră nu există, cum este normal, Punctul de vedere al Guvernului.
Guvernarea, pe Programul de guvernare călcând
Ministerul Economiei Naționale a explicat, în perioada în care se optase pentru varianta OUG, într-un document de 42 de pagini, transmis ministrului Apărării, Mihai Fifor, de ce se opune transferării Direcției de Armament.
Unul dintre argumentele că OUG ar fi fost neconstituțională este zdrobitor: „Contracararea de către Guvern a măsurilor legislative adoptate de către Parlament”. MEN se referea la faptul că Programul de guvernare devenise lege, fiind adoptat de Legislativ. „Programul de Guvernare 2018-2020 arată că: „În industrie vom avea zeci de mii de angajați în plus: industria extractivă (…) industria de armament și apărare (…) În acest sens, Programul de Guvernare 2018-2020 nu se referă la unificarea calității de furnizor cu cea de beneficiar în folosul unei singure din cadrul FSNA (Forțele Sistemului Național de Apărare”, explica MEN.
„Niciunul din documentele programatice (…) nu prevede indicarea MApN ca „minister de resort sub autoritatea căruia să funcționeze operatorii economici cu capital integral și/ sau majoritar de stat, direct sau indirect din industria națională de apărare„”, sesizau cei de la Economie.
„Proiectul nu poate fi promovat”.
Alt argument pentru neconstituționalitate era „Încălcarea dispozițiilor constituționale privind respectarea principiilor economiei de piață ori protejarea drepturilor sindicatelor și patronatelor”.
„În situația în care actul normativ va fi adoptat, MapN va dobândi o dublă calitate, pe de o parte de reprezentant al statului în acționariat, iar pe de altă parte de achizitor, cu finanțare de la bugetul de stat, pentru produsele și echipamentele furnizate de operatorii economici din industria națională de apărare. O asemenea schimbare ar putea fi de natură să ridice obstacole semnificative în calea concurenței pe teritoriul României...Economia de piață și respectarea concurenței, respectarea reglementărilor europene își au sorgintea în normele constituționale. Orice risc, indiferent de natura ori gravitatea acestuia, cu referire la aceste aspecte, apreciem că trebuie eliminat”, explica MEN.
Iar ultimele cuvinte din adresa de 42 de pagini către ministrul Apărării nu lasă loc la vreo interpretare: „proiectul nu poate fi promovat”.
Expunerea de motive
„Modificarea și completarea Legii nr. 232/2016 privind industria națională de apărare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările ulterioare, prin desemnarea în locul Ministerului Economiei a Ministerului Apărării Naționale ca minister de resort, care va exercita, în numele statului român, drepturile și obligațiile ce decurg din calitatea de acționar la operatorii economici cu capital integral și/sau majoritar de stat, este impusă de necesitatea revitalizării industriei de apărare într-un ritm ridicat, care să asigure transformarea, modernizarea și înzestrarea capabilităților/ structurilor Armatei României conform Programului privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2026 și în perspectivă și, în consecință, îndeplinirea atribuțiilor, responsabilităților, misiunilor și cerințelor specifice de către Ministerul Apărării Naționale așa cum sunt prevăzute prin lege și alte documente legale.
Totodată, asigurarea coordonării și evidenței industriei de apărare, cu capital de stat sau privat, de către Ministerul Apărării Naționale, este în spiritul principalelor documente care fundamentează planificarea apărării la nivel național: Strategia națională de apărare și Programul de guvernare”, se arată în Expunerea de motive a inițiatorilor Legii 219/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale.
Ce spun inițiatorii legii că urmăresc
● înființarea unei structuri responsabile pentru administrarea și valorificarea participațiilor statului în industria de apărare, precum și pentru elaborarea și implementarea măsurilor de restructurare și reorganizare a acesteia;
● creșterea de la 5 la 10 ani a perioadei de excludere de la alte proceduri de atribuire a unui contract de achiziție pentru contractantul care nu își îndeplinește angajamentele de compensare. Această propunere este necesară întrucât, în forma actuală, neîndeplinirea angajamentelor de compensare nu este proporțională cu gravitatea consecințelor generate de neexecutarea acestora;
● exceptarea operatorilor economici cu capital integral și/sau majoritar de stat din cadrul industriei naționale de apărare, aflați direct sau indirect în coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Apărării Naționale, de la aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările și completările ulterioare.
Părerea specialistului: „Goana după aur”
Problematica sectorului industriei de apărare este intrinsec legată de cea a achizițiilor de tehnică militară. Să ne reamintim că anul trecut, în urma dorinței și impulsului președintelui Iohannis, bugetul Apărării a fost mărit brusc de la 1,4 la 2 %, ceea ce a condus apoi la o adevărată „goană după aur” în domeniul achizițiilor de tehnică militară. Fac aici o paranteză, acordul de la Dublin, angaja țările membre să nu scadă nivelul bugetelor Apărării și să le mărească PROGRESIV până la 2 % la nivelul anului 2022, cunoscut fiind ca asemenea gen de contracte necesită negocieri complicate care durează în general ani de zile pentru a se obține condiții economice cât mai favorabile.
Odată declanșat sezonul de cumpărături, toată lumea s-a grăbit să-și asigure un loc cât mai bun relativ la avantajele ce decurg din aceste extravaganțe financiare, atat în plan politic cât și financiar. Acolo unde de fapt ar fi trebuit să primeze interesul național, respectarea constituționalității și legalității. Să nu uităm că aceste achiziții sunt purtătoare de comision și în jurul lor roiesc firme înțesate de foști generali din serviciile secrete și din Ministerul Apărării. Este ușor de înțeles de ce nici unul din aceste contracte, sub diferite pretexte, și cu încălcarea legislației în vigoare și a Constituției, nu a fost și purtător de offset, care ar fi rezultat în beneficii uriașe pentru economia națională și mai ales pentru ceea ce denumim industria de apărare.
„Mai simplu, s-au cheltuit deja sau sunt în curs de cheltuire circa 8 miliarde de dolari, sistemele Patriot, HIMARS, transportoarele Piranha, corvetele multifuncționale, dar pentru industria de apărare, pentru firmele de stat cât si cele particulare impactul a fost și va fi nul sau neglijabil pentru fiecare asemenea contract”, a declarat, pentru Evenimentul zilei, un expert din industria de apărare.
Întrebări la care așteptăm răspuns de la Senat
Pe 2 mai, Evenimentul zilei a transmis Senatului, în temeiul Legii nr.544 din 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, următoarele întrebări, la care, încă, nu am primit răspuns:
● De ce Senatul a adoptat, pe 11 aprilie, Legea 219/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale, deși Consiliul Legislativ, în avizul dat propunerii legislative, atrăgea atenția că „prin conținutul său normativ, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art. 118 alin. (2) din Constituția României, republicată, iar în aplicarea art.75 alin (1) din legea fundamentală prima Cameră sesizată este Camera Deputaților”?
● Ce măsuri are în vedere Senatul pentru a se respecta Constituția?