Mircea Cărtărescu: "Peste mai puţin de o lună ne ducem din nou la vot, că n-am mai fost de mult."

De data asta, ne revine plăcuta misiune de a-i alege pe eurodeputaţi, cei care ne vor reprezenta în Parlamentul European. Din aproape trei sute, câţi au prezentat pe liste cele opt partide care au candidaţi, vom alege treizeci şi trei, în funcţie de procentajul fiecărui partid. Sunt şi doi candidaţi independenţi, aşa că, dacă nu ne plac partidele, tot avem de unde alege. Cei aleşi ne vor deranja mai puţin în următorii cinci ani, când nu prea o să-i mai vedem la faţă, dar, teoretic, cel puţin, vor fi oameni importanţi la nivel mai înalt.

Fireşte, spre bucuria satrapilor locali, pentru care Europa e ceva vag şi ceţos, pe când adevărata bătaie a peştelui e aici, în pitoreasca noastră lume politică. Mai scapă oamenii de concurenţă. E într-adevăr comic de greu să spui dacă trimiterea unui deputat în Parlamentul European e o promovare sau o retrogradare. Depinde cum vezi lucrurile. Dacă ne uităm pe liste, spre depărtata Europă se-ndreaptă două categorii de politicieni: oameni mai spălaţi, care nu-şi mânjesc cu plăcere mâinile în bălăcăreala generală de la noi, şi oameni obscuri sau trecuţi pe linie moartă, oricum fără şanse în lupta politică naţională. Păi, să-i numărăm, coane Fănică!

De la PDL se remarcă, în şirul lung de anonimi care fac, de fapt, grosul tuturor listelor - încât te-ntrebi: oare tot organismul european o fi făcut din astfel de Stan Păpuşă de toate naţiile? -, câteva nume cunoscute: Stolojan cel nelipsit de nicăieri, deşi te-ntrebi de ce, Monica Macovei, fostul excelent ministru al justiţiei, precum şi doi cunoscuţi ai mei (ca să vedeţi ce m-am ajuns), Traian Ungureanu şi Cristian Preda, analişti şi jurnalişti apropiaţi preşedintelui Băsescu. Ei au cele mai mari şanse, cred eu, să se aleagă de la PDL. E bine, e rău? Dumneavoastră hotărâţi.

PSD-ul împreună cu conservatorii merg pe mâna lui Adrian Severin, fost ministru de externe, cel cu hidrogenul din apă, dacă vă mai amintiţi, de asemenea cu Rovana Plumb (nume remarcabil, ca din Mircea Horia Simionescu, dar pentru mine nu mai mult decât un nume) şi cu Ioan Mircea- Pascu, un tip despre care-am auzit că-i uns cu toate alifiile, dar de văzut nu l-am văzut. Ei, dacă ditamai partidul ca PSD, plus şoricelul conservator care strigă: ce tare tropăim noi!, n-au găsit pe alţii mai grozavi, defilăm şi cu ăştia, ce să facem?

PNL-ul mizează la europarlamentare pe politiciene delicate şi cam fără şanse în interior, vezi primul alineat. Sunt patru doamne şi toate trei pe primele locuri. Norica Nicolai, Adina- Ioana Vălean şi Renate Weber, dintre ele, parcă-mi spun ceva. Cu ultima m-am şi văzut fugitiv pe vremuri, pe când mi se pare că eram feminist. Se-ntâmplă ceva cu liberalii de când i-a lăsat al doilea personaj cu piciorul în ghips din istoria noastră recentă. Cu suita asta de doamne şi cu Crin Antonescu în vârf, mi se pare că desluşesc în rândul lor o mişcare prerafaelită, pe urmele lui Crin Halaicu şi Flor Pomponiu cei de grotescă amintire.

La PRM şi la UDMR nimic nou: Vadim şi Tökes, faţă-n faţă, cer unii moarte, alţii viaţă. Ceilalţi de pe liste - pitari şi serdari, vorba cronicarului. Problema veşnică a acestor partide e să treacă de pragul de cinci procente. Dac-o fac, apoi mai vorbim şi de europarlamentari.

La PNŢ, în afară de Miluţ nu mai cunosc pe nimeni de pe liste. Mă tem că micul şi bravul partid, redus poate la dimensiunile lui de dinainte de Revoluţie, n-o să treacă niciodată enormul prag, oricât de mult i-aş dori asta.

Mai e un partid, văd, despre care nici n-am auzit, aflu acum că se numeşte Partidul Forţa Civică şi că are-n frunte pe un domn Iuraşcu. El e şi primul pe listă, iar după el - Tohu va Bohu. Au şi o pagină web care se deschide greu.

Sunt, cum spuneam, şi doi candidaţi independenţi, care-au trebuit să muncească mai mult decât toţi ceilalţi ca să adune câte o sută de mii de adeziuni. Pavel Abraham e sociolog, profesor la noi, la Universitate, a lucrat în domeniul drogurilor (împotriva lor, vreau să zic), după fotografie e simpatic. Ar da bine în poza de grup cu eurodeputaţii, dar cine să-l aleagă, dacă i-a plăcut cartea? Celălalt independent e o domnişoară Elena Băsescu, pe care n-o cunosc personal, dar al cărei nume, mi se pare, s-a vehiculat în ultimul timp prin presă, legat de o controversă lingvistică. Domnişoarei îi place politica, probabil moştenire de familie. Nu e nici un păcat, nici împotriva legii.

Cam ăştia ar fi. Nu ştiu dacă prezenţa lor la Bruxelles se va cunoaşte mai mult decât absenţa lor la Bucureşti. În orice caz, pe 7 iunie sper să fim, noi, în cabinele de vot, mai mulţi decât ei, pe liste. Fiindcă aşteptările sunt foarte scăzute şi pasiunile practic nule în acest moment când, de fapt, ne-au dezamăgit cu toţii.