Sorin Ionita: "Gata, s-a terminat, la comedia e finita."
Cu masurile populiste de zilele astea, e limpede ca programul de guvernare din 2004 este istorie. Actuala agenda, imbratisata din mers de cabinetul Tariceanu, nu e nici de stanga, nici de dreapta, ci e vechiul si echidistantul sport al aruncarii cu bani in popor, pe baza bugetelor in crestere.
Vocile sceptice ale finantistilor din cele doua partide care au azi painea si cutitul, precum Sebastian Vladescu si Mihai Tanasescu, au amutit. La volan se afla acum oameni flexibili ca Varujan Vosganian, cu multe viraje politice in cariera, ce nu pot fi suspectati de consecventa. Ce a mai ramas din 2005, anume cota unica de impozitare, va fi probabil urmatoarea tinta a PSD. Or, n-are Geoana atatea idei proaste cate cedari e pregatit sa faca cuplul Tariceanu-Vosganian, asistat din parlament de Bogdan Olteanu.
In doar trei-patru zile, directia guvernarii s-a inversat. Se vor da subventii pentru culturi agricole calamitate inclusiv celor neasigurati, ca sa fie clar ca in Romania doar prostii se iau dupa ce zic ministrii si isi cumpara polite de asigurare. Invatatura de minte pe viitor.
Judetelor li s-a aprobat o suma mare pentru reabilitare de drumuri. Nu ca n-ar fi nevoie, dar un asemenea program complex de investitii nu poate fi pornit peste noapte, ci trebuie pregatit cu lunile pe partea de studii si licitatii, daca e sa se aleaga din el si altceva decat praful. Prea putin din suma se va cheltui pana in decembrie, deci probabil banii vor merge in alta parte.
Dar, in primul rand, s-a aprobat enormitatea propusa de PSD, mai mult de sanchi, ca moneda de negociere, de a mari pensiile mult peste potentialul de plata al sistemului. Asta implica marirea intr-un fel sau altul a contributiilor sociale pe locul de munca - de unde in ultimii doi ani, pana acum cateva saptamani, programul guvernului prevedea, dimpotriva, reducerea CAS. Premierul a facut intoarcerea la 180 grade cu naturaletea cu care respira, fara sa dea vreo explicatie mediului de afaceri care, eventual, luase programul de guvernare in serios.
Sustinatorii acestei masuri sociale vin cu o retorica demagogica, plina de detalii menite sa ascunda padurea dupa copaci. In esenta, ei vor sa ne convinga ca Tariceanu va sufla peste fondul de pensii si-l va inmulti miraculos, ca Iisus cand a hranit multimea cu cinci paini si doi pesti. Grea sarcina pentru un muritor: cu o rata de pensionari la angajati de 1:1 si o contributie de 30% din leafa, nu stiu cum se poate da pensie medie 45% din salariu. Cresterea PIB intra oricum automat in salarii si pensii, care urcau deopotriva, deci este o aberatie sa sustii ca aceasta iti aduce resurse suplimentare pentru a mari pensiile relativ la salarii.
Cu mult cinism, PSD si PNL se folosesc de bietii pensionari pentru a aduna puncte electorale, cum s-a intamplat de atatea ori in tranzitie, iar ceilalti le canta iresponsabil in struna, doar-doar si-o rupe vreun ministru gatul. Tot ce se da cu o mana acum se va lua inapoi cu doua, pensionarilor si salariatilor cu venituri fixe in RON, cand peste un an-un an si jumatate leul se va deprecia si vom avea un puseu inflationist.
Acesta este scenariul maghiar: doua guverne succesive s-au intrecut in acte populiste, mult peste ce putea tara sa duca; adica, in formularea memorabila a premierului Gyurcsany, au mintit poporul la greu, zi de zi. Se va vorbi atunci si la noi, la fel ca in Ungaria, de deficite imposibile, de amanarea calendarului adoptarii euro, de amenintarea cu sanctiunile din partea UE. Si, desigur, de pachetul dureros dar necesar de stabilizare, care presupune o erodare a puterii de cumparare si o limitare a cheltuielilor publice etc.
Ei, si aici cred eu ca se afla marea gaselnita a actualului cabinet: cum la ora aceea oricum nu vor mai fi la putere, de ce sa nu cumpere acum nitica popularitate, cu sprijin social-democrat, pe seama dificultatilor viitorilor guvernanti? Asta este strategia Vacaroiu-Florin Georgescu din 1995-’96, cand au lasat in urma fantanile otravite si ogoarele arse in finantele tarii. Prin comparatie cu ce vedem acum, disciplina fiscala impusa de Nastase in 2004 apare ca un model de onestitate politica.
Iar ce spun analistii e fals: nu PSD a intrat la putere pe usa din dos, ci, dimpotriva, PNL a iesit de la guvernare, trecand in randul opozitiei fata de politicile responsabile, dupa exemplul ministrului Chiuariu, aflat in opozitie cu tot ce merge in justitie. Romania a ramas un stat in care toata lumea da asalt la buget sau institutiile publice, si nu mai e nimeni la putere ca sa le apere.