Mircea Mihaies: "Basescu poseda un atu care le lipseste tuturor celor ce i-ar vrea pielea in saramura".
Ii auziti cum umbla cu Constitutia in gura? Ai zice ca sunt ditamai sfintisorii si vestalele Templului democratiei. Pai, nu prea sunt. Daca ma gandesc la aranjamentele gretoase, la invartelile prin care s-au imbogatit pe sine ori si-au capatuit neamurile, la minciunile fara perdea rostite in vazul lumii, la cu totul altceva ma gandesc. Si anume, la o adunatura de bisnitari de gang, de mardeiasi ce-au lasat bulanul cafturilor de cartier pentru sisul vorbei ticaloase picurate la televizor in urechea prostilor.
Dezlantuirea de ura, chipurile schimonosite de manevre oneroase ni s-au aratat in ultima saptamana cu violenta unei explozii. N-am banuit ca „alesii natiei”, dublati de alesii patronilor de televiziuni, au adunat in ei atata resentiment si atata placere de-a face rau. Neputinciosi in fata unui barbat care le vorbeste de multa vreme pe sleau, au ales calea complotului jos si-a lasitatii cu iz de balamuc.
Cu o constitutie tip svaiter, evident ca nu i-a fost greu infectiei intinse pe fotoliile de plus sa ajunga pe caii cei mari. Sigur ca o constitutie facuta dupa chipul lui Iliescu si dosul lui Nastase permite orice mitocanie si blocheaza orice incercare de a instaura normalitatea. In situatia data, Traian Basescu nu se poate baza, in demersurile sale, pe aproape nimeni. Daca lasam deoparte mica echipa de la Cotroceni, observam ca aliatii sai din lumea publica sunt o mana de oameni.
Cativa jurnalisti cu sira spinarii, cateva voci de forumisti, cativa intelectuali, doi-trei reprezentanti ai societatii civile - si basta. Nu tu politician mai acatarii, nu tu purtator de cuvant al drepturilor omului, nu tu nimic. Impotriva-i - bulucul mediocritatilor umilite de vocea sonora a unui personaj care a deranjat prea multe hotii si i-a contrariat pe oengistii dedulciti la profitabila lene a compunerii de proiecte despre proiecte de a face ceva.
Intr-o tara in care memoria publica arata ca un bostan calcat in picioare la iarmaroc, politicienii puterii uita ce-i datoreaza lui Traian Basescu. Fara talentul sau de „presedinte-jucator”, de care acum se distanteaza cu aere de tarcovnici la andropauza, ar rontai in continuare acadeaua anosta a opozitiei.
Basescu singur i-a pus atat de energic cu botul pe labe pe securisto-comunistii cu veleitati de lideri, incat nu si-au revenit din balba. Si tot Basescu singur ii va invinge, indiferent ce ite murdare se tes prin cotloanele rau famate ale acestui bordel de constiinte. Suna prost in urechile demoazelelor cu masterate in curvasaraie politica, dar Traian Basescu poseda un atu care le lipseste tuturor celor ce i-ar vrea pielea in saramura: sprijin popular.
In ciuda vorbariei turnate din hardaul catodic al televiziunilor activate la comanda, romanii n-au innebunit chiar de tot. Oamenii obisnuiti se uita la aceasta dezlantuire de fum si pucioasa asa cum se uita crestinul la indraciti: facandu-si cruce si scuipandu-si in san. Scosi din lada chimic-reziduala a blestemului national, alde Iliescu si Vacaroiu se viseaza iarasi „ctitori de destin national” - cand locul lor e in boxa acuzatilor, ori in formol, prin muzeele cu dinozauri politici.
Sper, in sinea mea, ca Dumnezeu sa le fi luat pesedeilor mintile intr-atat incat sa se ajunga la referendum. As fi sigur atunci c-a sosit momentul in care pana si ultimul sustinator al aberatiilor pesedisto-peremiste ar vedea in ce afacere murdara a intrat. Iar dizolvarea acestui parlament al rusinii s-ar impune de la sine.
National-comunistii calca in picioare, de-a valma, bunul simt, logica si practica politica. Ca sa-si mareasca sansele de a-l rasturna pe Traian Basescu, s-au agatat ca disperatii de scamele din Legea referendumului. Asta s-ar numi, in viziunea lor, „actiune politica”. Evident ca orice lege poate fi schimbata.
Numai ca atunci cand schimbarea are drept tel rafuiala dezonoranta, te afli primejdios de aproape de o lovitura de stat. Cand umbla la legile ce poarta un anumit grad de sensibilitate, democratiile au grija sa anunte ca modificarea va fi valabila in viitor. Prin 1991, cand George Bush-senior a propus marirea salarului presedintelui Statelor Unite, n-a cerut-o pentru sine, ci pentru viitorul sef al statului. Nu poti intra in meci cu o regula, iar apoi sa schimbi conditiile in functie de junghiurile si reumatismele pe care constati ca le ai.
N-ai cum sa le pretinzi insa logica unor jalnici supravietuitori ai Razboiului Rece. Pesedeii batrani scartaie de cat resentiment au adunat, iar cei tineri sunt prea ocupati sa lustruiasca cizmele ofiterilor sub acoperire din randul carora, precum Geoana, sugereaza c-ar proveni.