Răzvan Exarhu: "Un puşti american de 12 ani a întrebat kestia asta la 10 minute după ce l-am cules de la aeroport."
Pe ce se bazează economia României?! Cum adică, pe ce se bazează? Adică economia chiar ar trebui să se bazeze pe ceva, în condiţiile în care ne pricepem toţi atât de bine? Ce săi spui bietului copil? Pe ce să te bazezi şi tu? Te uiţi pe wikipedia şi vezi că, de fapt, noi ne bazăm pe industria textilă şi cea a încălţămintei. Foarte tare. Ce şmecheri suntem, cu toate peisajele astea superbe. Ne uităm pe geam, admirăm priveliştea, sanki, şi facem pantaloni, fuste şi pantofi. E şi stupid că ne mai ocupăm şi cu alte prostii. Cred că articolul din wikipedia e scris de un însărcinat al oficialităţilor, pentru că reiese că noi suntem mult mai bine decât fraierii ăştia din jur.
Poate că nici nu contează, de fapt, important e că suntem în viaţă în ciuda eforturilor tuturor specialiştilor implicaţi. Cu greu pot să mă desprind de uimirea asta, că totuşi există pâine şi că ea e mult mai bună decât în USA - din câte aud. Pur şi simplu simt cum ne creşte speranţa de viaţa când aflu că, în plus faţă de veştile bune pe care deja le aveam, economia noastră se bazează pe servicii, în proporţie de 55 la sută. Nu-i aşa că sunt cele mai discrete şi finuţe servicii?! Nici nu le simţi, nici nu le vezi. Ba chiar ajungi să te enervezi când ţi se pare că ele nu există. Şi de fapt, ele sunt la locul lor, bine merci, şi te întâmpină cu o eleganţă şi un rafinament greu de suportat. Întrebarea rămâne, pe ce ne mai bazăm? Pe showuri TV. Pe asta sigur ne sprijinim zi de zi, pentru că acolo se spune adevărul. Nu mai contează ce se înţelege, important e că se spune. Deci, e bine.
Pe urmă, ne bazăm pe declaraţiile publice ale tuturor celor care poartă povara grea a responsabilităţii generale. Ei şi numai ei ne menţin mintea vie, ne pun în formă capacitatea de asociere, simţul improvizaţiei şi ne fac să aderăm la cel mai mare curent mondial, care se numeşte nesimţire. Iată încă un lucru pe care ne bazăm. La asta se adaugă unul dintre cele mai importante atuuri pe care le avem şi pe care mulţi dintre cei care ne critică nu le cunosc. Anume că cea mai mare parte a celor care nu înţeleg nimic îşi încheie dialogurile cu formula magică: am înţeles. Asta poate funcţiona în orice context, de la mâncarea pe care o comanzi până la toate celelalte lucruri care sunt realmente de neînţeles.
Pentru toţi cei care controlează de fapt economia, toate astea sunt de înţeles, mai ales pentru cei care lucrează în servicii. E probabil o regulă care nu va fi scrisă niciodată, pentru că e absurdul însuşi, care spune că atunci când nu pricepi nimic e bine să spui că ai înţeles. Valabil şi pentru când nu te interesează subiectul. Pe lângă toate aceste amănunte, mai există conceptele, kestiile mari care ne ghidează paşii. Stăm foarte bine la soluţii. Putem produce rezolvări pentru orice în orice emisiune, la orice colţ de stradă, în orice piaţă, în orice salon.
Am văzut pe net o jucărie care combină cuvinte şi obţine formule pe care le poţi folosi în prezentări de marketing, în care trebuie să pari că spui ceva inteligent şi folositor. Pe măsură ce cultura corporatistă va invada celula societăţii, vom fi şi mai buni atunci când va trebui să spunem kestii care nu au sens, dar care ne fac să ne simţim încurajaţi, puternici, uniţi şi inspiraţi de rahaturile cu care ne ocupăm.
Mai există şi bazarele de la poalele obiectivelor turistice, în care se poate verifica toată creativitatea economiei româneşti şi chiar şi tarabele ţăranilor de pe drumurile principale, care vând fructe proaspete aduse cu vaporul încă de când erau verzi.
Ce să mai vorbim, suntem foarte bazaţi pe tot felul de chestii şi chiar şi faptul că pâinea se vinde cu atât de mult aer în ea e un indiciu al lucrurilor pe care contăm. Mai sunt şi specialiştii, invitaţii lor, cei care intervin prin telefon şi cei care aplaudă atunci când nu e nimic de aplaudat. În rest, ne bazăm pe tot ce urmează şi pe faptul că putem răspunde la bună ziua cu: am înţeles.
Recomandările noastre
