Rodica Culcer: "De la bun inceput este bine sa nu ne facem iluzii: niciun sistem electoral nu reflecta in mod ideal vointa tuturor cetatenilor. "
Ceea ce rezolva votul proportional pe liste nu rezolva votul uninominal si viceversa. Alegatorii insa au dreptul sa le experimenteze pe amandoua si sa hotarasca singuri care le convine. Dupa toate probabilitatile si sondajele, de catava vreme alegatorii romani isi doresc votul uninominal. Motivele pentru care nutresc aceasta dorinta ar trebui sa fie o tema serioasa de meditatie pentru oamenii politici. Din pacate, este atat de serioasa incat aproape toti incearca s-o evite. Altfel nu se explica de ce astazi nu avem vot uninominal in ciuda faptului ca mai multe partide au inaintat proiecte de lege in acest sens.
Ceea ce a facut miercuri presedintele Traian Basescu declansand procedura referendumului pe tema votului uninominal s-a putea numi, parafrazand o metafora englezeasca, aruncarea pisicii printre porumbei. Speriati de prezenta pisicii, porumbeii se agita si zboara care incotro. Exact asta au facut si politicienii intervievati imediat dupa discursul presedintelui in parlament: au batut din aripi agitati si enervati, incercand sa scape de pisica votului uninominal. Unii au pretins ca nu este nevoie de referendum, iar Traian Basescu nu ar avea voie sa ceara un sistem de vot pe care anul trecut nu-l agrea; altii au respins ideea cu totul, pe motiv ca ar distruge partidele. Ion Iliescu a afirmat chiar ca ar duce la „destructurarea clasei politice”.
Poate ca are dreptate, dar s-ar putea ca o mare parte din electorat sa doreasca tocmai acest lucru. Cititi forumurile editiilor on-line ale ziarelor, urmariti televotingul si crawl-ul la ce televiziune doriti si veti vedea ca o buna parte a cetatenilor privesc votul uninominal ca pe o solutie capabila sa reformeze macar partial o clasa politica perceputa ca fiind rupta de preocuparile populatiei.
Votul nominal, cum spuneam, nu este un panaceu universal. Marele sau avantaj este ca intareste legatura dintre parlamentar si electorat. Fiecare circumscriptie are un reprezentant in parlament pe care poate oricand sa-l contacteze si sa-l traga la raspundere. Acesta nu da socoteala numai in fata partidului, ci si - mai ales - in fata alegatorilor, iar partidul este obligat sa tina cont de alegatori, chiar daca opiniile alesului nu-i convin intotdeauna.
Pe scurt, votul uninominal rezolva carenta de reprezentativitate si chiar legitimitate pe care o genereaza sistemul proportional, cu listele sale alcatuite aproape exclusiv „la masa verde” si, daca ne luam dupa presa, chiar in functie de sumele cotizate de unii candidati la partid sau la liderul acestuia. Asa s-a facut ca, in spatele personalitatilor cunoscute puse in fruntea listei s-a ascuns de fiecare data o cohorta de nulitati fara discurs si fara proiecte politice, dar cu conturi grase si masini care blocheaza strada. Pe buna dreptate, dupa ce se dezmeticesc, alegatorii se intreaba „noi pe cine am votat de fapt?”
In timp, intr-un climat public sanatos, votul uninominal produce majoritati clare si, pe cale de consecinta, guvernari coerente. Dezamagiti de experienta coalitiilor de guvernamant, romanii pot fi intelesi daca-si doresc putina coerenta.
Partidele mici au desigur de pierdut in urma introducerii votului uninominal, ceea ce explica reactia negativa a UDMR fata de propunerea presedintelui. S-ar putea ca, in urma unei confruntari directe cu oamenii, nu cu listele, maghiarii din Romania sa nu mai aleaga exclusiv membri ai formatiunii conduse de Marko Bela, ci poate si personalitati ale Uniunii Civice Maghiare, de pilda. UDMR nu ar mai fi atunci echivalentul unui partid mic, care face jocuri mari. Ca sa nu mai vorbim despre PC, care nu a intrat pana acum in parlament decat in alianta cu alt partid. Pe de alta parte, partidele mari se intaresc, nu dispar. In Marea Britanie, patria votului uninominal, partidele parlamentare sunt puternice.
Marele repros adus votului uninominal este ca alegatorii care au votat pentru candidatii perdanti nu sunt reprezentati in parlament. Revenim astfel la imperfectiunea intrinseca a oricarui sistem de vot. Cum ea nu poate fi rezolvata, sa abordam problema pragmatic: ce-ar fi ca, dupa ce timp de 17 ani au acceptat un sistem electoral impus de politicieni, cetatenii Romaniei sa aleaga singuri cum vor sa voteze? In fond, cine le poate refuza acest drept?