Rodica Culcer: "Cine doreste sa stabileasca adevarul in cazul motivelor demisiei fostului sef al DGA, Marian Santion, are o sarcina grea."
Fostul responsabil cu anchetarea coruptiei din MAI a invocat o serie de amenintari verbale, contestate de seful Directiei de protectie interna, Virgil Ardelean. Ministrul Vasile Blaga a cerut dovezi, amenintand ca, in cazul in care ele nu vor fi aduse, il va da in judecata pe fostul sau subordonat. Pe cine sa crezi? Schimburile de replici au fost verbale si nu pot fi documentate.
Nu este exclus ca Marian Santion sa doreasca sa se razbune pe ministrul de interne, din motive pe care noi inca nu le cunoastem, sau sa fie manipulat politic. In fond, Vasile Blaga este considerat unul dintre pionii de baza ai PD in guvern si, alaturi de Monica Macovei, constituie astazi tinta atacurilor din partea liberalilor. Cand e vorba de scandaluri, scepticismul fata de ambele parti este de rigoare.
Poate ca nu vom sti niciodata ce si-au spus exact Marian Santion si Vasile Blaga; poate ca, in extremis, Marian Santion va pierde chiar un eventual proces de calomnie intentat de Vasile Blaga. Un lucru este insa cert: instinctul majoritatii romanilor este de a-l crede pe fostul sef al DGA. Aceasta este, de fapt, marea problema a domnului Blaga si a fost si a antecesorilor sai: pentru cetatean este mai plauzibil ca o parte din sefii politiei si jandarmeriei, precum si oficiali din MAI isi folosesc functiile pentru a obtine avantaje personale, decat ca ei ar fi nevinovati. De ani intregi presa scrie despre afacerile lor si demonstreaza ca nu-si pot justifica averea in mod credibil. Cei vizati declara, de regula, ca au neveste intreprinzatoare sau rude bogate.
La fata locului, „in teritoriu”, oamenii vad cum vilele unor ofiteri cu rang inalt sunt construite de soldati sau cum bugetarii din politie ridica vile cat un hotel. Amploarea fenomenului a fost semnalata de presa in 2000-2001. Ministrul de interne de atunci, Ioan Rus, a ordonat o ancheta, dar nu a putut constata abuzuri decat in cateva cazuri izolate. Presa s-a revoltat, oamenii s-au scarbit, dar nimic nu s-a schimbat.
Adevarul este ca niciun ministru de interne care a rezistat in functie nu s-a atins de privilegiile politistilor, jandarmilor sau ale inaltilor functionari din MI/MAI. Sistemul este solidar si are posibilitati nebanuite de autoaparare. DGA a fost de la bun inceput un corp strain, infiintat la cerintele UE, pe vremea cand eram candidati si trebuia sa demonstram ca dorim cu adevarat sa luptam impotriva coruptiei.
Acum, ca suntem - nu-i asa? - membri cu drepturi depline, DGA deranjeaza. Nu stim ce i-a spus Vasile Blaga lui Marian Santion, dar e greu sa nu crezi ca multi dintre cei aflati in jurul ministrului isi doreau emascularea DGA cu orice mijloace, mai ales daca este adevarat ca inalti oficiali din minister erau anchetati de subordonatii lui Santion.
Situatia nu este specifica doar MAI, ci bantuie si prin alte ministere, cum ar fi de pilda MApN. Ce altceva ne spun afacerea recenta a avioanelor achizitionate la preturi disproportionate, celelalte afaceri mai vechi cu uniforme si motorina, sau povestea rusinoasa a achizitionarii locuintelor de serviciu de catre ofiteri aflati sub ancheta penala sau de mult trecuti in rezerva?
Daca banuim cu totii ca afacerile sunt mult mai vaste si putregaiul este ascuns sub pres nu este vina noastra, ci a celor care au condus destinele acestor ministere si nu au fost in stare sa declanseze macar o singura ancheta credibila.
Adevarul este ca toti ministrii de interne sau ai apararii au devenit prizonierii sistemului constituit in interiorul acestor institutii. Nici unul, indiferent cat de bine intentionat sau putin corupt a fost el insusi, nu a putut face o adevarata primenire a cadrelor, ci a fost nevoit sa se rezume la o rotatie a lor.
Putem presupune chiar ca nu ar fi avut cu cine lucra daca i-ar fi dat afara pe toti sefii corupti. Probabil ca sistemul este atat de puternic incat nu poate fi invins si ca orice reforma a acestui „sistem ticalosit” cere sacrificii pe care niciun guvern nu este dispus sa si le asume. Iata de ce ne vine greu sa-i credem pe cei care vorbesc din interiorul sistemului si am devenit o masa de cetateni turmentati. In consecinta, nu-l mai putem crede decat pe Caragiale.