Mircea Mihaies: "Am reusit, de-a lungul vremii, sa-mi atrag antipatia, dispretul sau ura unor categorii sociale".
Cu batranii care au votat pentru PSD am ajuns chiar la un proces. „Oierii mintii” raspanditi prin provincia americana vad si acum in mine un element periculos pentru poncifele „corectitudinii politice”, pe care ei le consuma pe paine.
Dar toate aceste categorii mi se par de-a dreptul benigne fata de motociclisti. Din fericire, in Romania fenomenul n-a luat inca proportii de masa. Dar chiar putini fiind, motociclistii reprezinta un pericol considerabil. Ceea ce te frapeaza la individul calare pe motocicleta, atunci cand trece pe langa tine ca o sageata, nu e viteza, ci nesimtirea. El intrupeaza genul respingator care, la o coada la bilete, la un ghiseu, la un examen se „baga” inainte, convins ca universul exista pentru a-l servi pe el. Incapabil de altceva, infecteaza mediul inconjurator cu bacteriile unei boli incurabile: nesimtirea motorizata.
Motociclistii sunt, in general, oameni tineri, ba chiar adolescenti abia iesiti din liceu - intr-un cuvant, fiinte care nu aveau cum sa interiorizeze ideea de raspundere sociala. Ei nu se inchina zeului-ratiune, ci calului-putere incalecat cu o aroganta pe cat de dezgustatoare, pe atat de prizata in grupul din care fac parte.
O institutie americana a declansat o campanie ambitioasa, care-si propune sa faca din planeta Pamant un loc unde poti conduce in siguranta. Ideea isi are originea in bizara situatie ca in Statele Unite dobandesti dreptul de a vota la optsprezece ani, ti se ingaduie sa consumi alcool in locuri publice la douazeci si unu, esti admis la filmele „restrictionate” la saptesprezece. In schimb, carnetul de conducere ti se da la saisprezece ani! Statisticile arata ca numarul accidentelor descreste proportional cu varsta: cei de saisprezece ani fac de trei ori mai multe accidente decat cei de saptesprezece si de cinci ori mai multe decat cei de optsprezece.
N-am vazut o statistica a accidentelor de circulatie provocate la noi de motociclisti. Dar stiu foarte bine ce stres induc soferilor, ce crispare se instaureaza atunci cand, din dreapta si din stanga, tasnesc tot felul de purtatori de casti lucioase, tocmai bune sa ascunda micimea creierelor. Faceti o ancheta printre soferi si veti afla cum stau lucrurile cu adevarat. Motociclistul nu circula, ci se furiseaza. El nu respecta regulile majoritatii, ci le scurtcircuiteaza, batandu-si joc de „conformismul” celorlalti. El nu permite, nu admite si nu-si imagineaza ca datoreaza vreo urma de respect participantilor la trafic.
Ce ma scoate din minti la motociclisti nu e, pana la urma, agresivitatea stilului de-a conduce sau viteza prosteasca. Nici macar dispretul pe care ti-l arata cand trec pe langa tine ca nalucile. In fond, oricine isi ia un carnet de conducere face pact cu o lume obiectiv „anormala”. Ce mi se pare inacceptabil e zgomotul infernal produs de motociclete.
Turate la maximum, ele sunt niste vehicule ale Apocalipsei, menite sa te zgarie pe creieri, sa-ti ridice stomacul in gat si sa faca tamplele sa-ti pulseze spasmodic. Si atunci, cum sa vezi in cimitirul pe doua roti doar sora motorizata a bicicletei? El e o excrescenta a omului primitiv, a neamului-prost, a complexatului care incearca sa atraga atentia asupra lui. Daca tot nu-l ajuta mintea, macar caii-putere de sub sezut sa-ti arate ce poate!
Restrictionarea accesului la motocicleta ar trebui, din acest motiv, sa devina o prioritate a organizatiilor, ONG-urilor si partidelor care fac bani vanturand idei ecologice. Motociclistii murdaresc, uratesc si insulta mediul inconjurator mai mult decat oricare dintre vehiculele aflate in uz. Ar trebui inceput cu marirea drastica a taxelor de import si continuat cu sporirea impovaratoare a impozitelor. In plus, as propune examene psihiatrice si teste psihologice de-o extrema severitate.
Daca tot ne sparg timpanele, macar sa plateasca pentru asta! Nu sunt, nici pe departe, un dusman al vitezei sau un refulat care, daca nu e el capabil sa faca o isprava, incearca s-o interzica. Imi repugna insa orice fel de placere care provoaca altora disconfort.
Nu e nici normal, nici acceptabil - si n-ar trebui sa fie nici „politically correct” - ca o mana de nesimtiti umflati de adrenalina sa terorizeze oameni care n-au nicio vina ca s-au nascut si traiesc in universul plin de halucinatii al unor complexati. Nicio libertate de pe lume nu-ti da dreptul sa calci in picioare libertatea altuia. Inclusiv libertatea de a ramane cu timpanele intregi si nervii nezdruncinati.