Mircea Mihaies: „Ceea ce s-a petrecut in Parlamentul Romaniei in ziua de 19 aprilie 2007 a fost un lucru neplacut, dar perfect procedural.”
Cam acesta e refrenul pe care-l pompeaza - cu aerul prefacut al nerusinatului prins in piata publica cu pantalonii pe vine - televiziunile de familie sau de clan. Jurnalistii invitati la talk-show-uri sunt, in general, mai destepti decat parlamentarii.
Explicabil: jurnalistii isi scriu sau debiteaza textele singuri, pe cand parlamentarii provin din sacul negru al votului pe lista. Jurnalistii vanduti oligarhiei sunt capabili, prin urmare, sa-si drapeze in formule sobre ranjetele de satisfactie - sau macar nemernicia.
In schimb, oricine intalneste in zilele acestea vreun parlamentar al „patrulaterului negru” va fi izbit de zambetul slinos de satisfactie rasarit pe buze ca un herpes gigantic. E zambetul calaului anonim care si-a indeplinit misiunea si poate sa-si priveasca linistit taisul insangerat al securii.
La 19 aprilie 2007, Romania a cazut prada unui sistem dictatorial de-o duritate fara precedent. Intamplator, indivizii ce compun noul sistem se numesc parlamentari. Dar s-ar putea numi la fel de bine lachei ori indivizi fara constiinta. Dac-ar fi avut macar un micron de autorespect, de ce-au votat cu bilele la vedere?
Simplu: pentru ca nu sunt decat slugoii adusi sa execute dorintele murdare ale sefilor, ajunsi in parlament dupa logica totalitara a listei: iti extirpam creierul, dar iti lasam mana capabila sa duca bila in urna stabilita de noi.
Merita sa privim putin fotografiile facute in timp ce „listacii” se tarau intr-un balet grotesc spre urne. Adunati ciorchine in jurul cate unui „cappo”, nici macar nu se prefaceau c-ar fi altceva decat sunt: un conclav mafiot, dominat de ideologia conjuratilor hotarati sa dea marea lovitura a vietii.
O unda de ingrijorare le trecea, din cand in cand pe frunte, dar era urgent eliminata de prezenta intrematoare a haitei. Oricat de bine arata procentele din parlament, la capitolul increderii in propriile unelte stau foarte prost. Adevarul e ca se temeau de-o tradare mai mare decat aceea pe care-au urzit-o. In cele din urma, au rasuflat usurati: listacii si-au facut cu prisosinta datoria.
Ce-ar zice sleahta de jurnalisti „echidistanti” dac-ar avea de comentat, intr-o zi, decizia la fel de „neplacuta”, dar si de „corect procedurala”, de a scoate Romania de pe harta lumii? Nu ma priviti cu ochi uimiti, de parc-as fi spus o enormitate. Nu exista nicio prevedere a constitutiei iorgovane care sa interzica expressis verbis o astfel de posibilitate.
Doua-trei cosmetizari ale articolului intai, inspirate de gandirea lui Marko Bela, un blitz-referendum, si „procedura” ar fi indeplinita. N-ar fi nici pentru prima, nici pentru ultima oara in istorie. N-au trecut decat vreo cincisprezece ani de cand o tara a disparut de pe harta Europei prin simpla vointa a unui corp legislativ. Cand „conditiile istorice” au fost coapte, Cehoslovacia s-a dezmembrat „in mod organizat” - adica prin votul cu perfecta acoperire legala al parlamentarilor.
Veti spune ca asa ceva nu e posibil in Romania. Ca e vorba despre alta istorie, despre alte conditii politice. Ca la noi fidelitatea parlamentarilor fata de Constitutie e absoluta. C-au jurat pe Biblie. Ca sunt patrioti. Ei bine, nu va mai cred.
Dupa exercitiul de maxima ticalosie de care-au dat dovada, sfidand Curtea Constitutionala, calcand in picioare orice argument de bun-simt, pur si simplu nu mai cred. Daca interesele oligarhilor ar cere-o, daca oportunitatile financiare ar pretinde raderea Romaniei din randul tarilor planetei, sunt sigur c-ar face-o fara sa clipeasca. Iar listacii ar duce infamia la capat cu acelasi ranjet diabolic, aratand camerelor de filmat luciul sinistru al bilelor depuse patriotic in urne.
Ii va putea opri cineva? O sa intre armata NATO sa ne readuca la conturul geografic cunoscut? Va plange de mila noastra CNN-ul? Or sa ne restituie rusii Closca cu puii de aur? O sa reintram in posesia Insulei Serpilor? Va inselati.
Sa nu mergem insa pe acest scenariu catastrofal-maximalist. La noi, unde miza e mereu meschina, increngatura de iresponsabili din parlament s-ar multumi si cu interzicerea candidaturii viitoare a lui Traian Basescu. N-ar ezita, la o adica, sa-i scoata din viata publica si pe jurnalistii potrivnici.
Ba chiar - intr-un crescendo al perversiunii - si pe cei care i-au sustinut frenetic, dac-ar incepe sa miste in front. N-o vor spune pe sleau, ci vor invoca „democratia” si „procedurile”. Nu vor vota, desigur, interzicerea indivizilor, cu nume si prenume. Vor legifera la modul vag, dar eficient, cam in felul urmator: „Nu mai au acces la televiziuni si-n ziare comentatorii care au sub un metru optzeci si vorbesc peltic”.
Sau vor invoca unghiul primejdios al luminii reflectoarelor pe ilustra scafarlie a detinatorilor de chelii. Sau vor interzice ziaristelor care-au avut (Doamne, fereste!) cancer sa mai iasa in fata lumii. Pe altii ii vor castra scurt, confiscandu-le, de pilda, laptopul. Nici in cazul unor onomastici mai sugubete - nu ma gandesc la dl Gadea! - nu se va rosti numele propriu-zis. Se vor respecta procedurile. Si-apoi se va vota. Adanc si democratic.
Asta e lumea in care traim. O lume in care sinonimul cuvantului „procedura” e „jungher”, iar al „democratiei” - „tradare”.