Rodica Culcer: "Ar fi trebuit sa avem liniste dupa anuntarea si votarea triumfatoare a noului guvern Tariceanu in parlament."
Ni s-a promis ca, prin scoaterea ministrilor PD pe tusa, „conflictul politic a fost scos in afara guvernului”. In mod paradoxal, rezultatul nu a fost altceva decat generalizarea conflictului.
Departe de a avea parte de liniste si stabilitate din partea celor care au sustinut-o in parlament, adica din partea PSD, noua echipa guvernamentala se confrunta deja cu atacuri din partea social-democratilor. Nici nu se terminase bine votul, ca Mihai Tanasescu avertiza ca nu vor tolera „excesele fiscale” de tip liberal cum ar fi cota unica si Fondul Proprietatea, adica exact pietrele de temelie ale programului economic al Aliantei, program care, potrivit premierului, ar fi in continuare in vigoare.
Cum va mai fi indeplinit acest program fara sustinere parlamentara este un mister. Fie PSD va bloca in parlament orice masura economica liberala, obligand guvernul la lupta, fie (mai probabil) guvernul va ceda presiunilor PSD pentru ca nu se poate baza decat pe o cincime din numarul total de parlamentari, atat cat aduna la un loc PNL si UDMR.
Din aceasta dilema nu poate iesi: daca nu cedeaza, guvernul are scandal cu PSD; daca cedeaza, ii sar in cap fostii aliati, presa si opinia publica.
Dincolo de conflictul inerent dintre guvern si sustinatorul sau parlamentar, au izbucnit insa si alte conflicte, care erau de altfel usor de prevazut. A doua zi dupa victoria din parlament, Coalitia pentru o Guvernare Curata a contestat sapte ministri ai noului cabinet Tariceanu, reprosandu-le relatiile stranse cu Rompetrol si deci cu Dinu Patriciu, neclaritatile privind trecutul profesional si politic, anchetele declansate impotriva lor si traseismul politic.
Tot gunoiul ascuns sub pres a fost din nou scos in piata publica. Ce nevoie aveau de pilda liberalii ca sa se vorbeasca din nou despre faptul ca noul ministru de interne, Cristian David, a donat PNL o suma cu 25% mai mare decat veniturile anuale declarate? Cum si-au inchipuit ca aceste elemente nu vor fi reluate in dezbaterea publica?
Dupa cum din nou era de asteptat, presedintele a declarat si el razboi noii echipe create parca special pentru a-l sfida. Adevarul este ca linistea noului guvern depindea direct de suspendarea presedintelui, dar respingerea modificarii Legii referendumului de Curtea Constitutionala face ca aceasta suspendare sa devina tot mai problematica, iar recursul la popor sa se soldeze cu un succes al lui Traian Basescu, ce ar putea reveni la Cotroceni pe un val de sustinere populara.
Dupa cum arata sondajele, nici vechiul guvern nu se bucura de prea multa popularitate, iar sansele noii echipe nu par prea solide. Oricum ar lua-o, noul guvern nu scapa de razboiul total cu presedintele.
Departe de a fi disparut, conflictul s-a generalizat, iar febra dezbaterii politice este in crestere, nu in scadere, dupa cum este si logic sa se intample in cazul unui organism bolnav, cum este sistemul politic-economic-administrativ din Romania.
„Linistea” in acest moment nu ar insemna decat blocarea timidelor procese de schimbare declansate cu chiu cu vai in ultimii doi ani, caci nu poti avea liniste si combate coruptia in acelasi timp.
Or, „linistea” ar insemna ca toate dosarele care vizeaza importante personalitati politice sa fie incuiate in fisete, unde au stat si pe vremea mult prea linistitului guvern Nastase; ar insemna de pilda sa nu se mai vorbeasca despre tranzactiile cu energie ieftina ale „baietilor destepti” si sa inceteze anchetarea lui Dan Voiculescu de catre DNA pentru spalare de bani. Acesta este de fapt pretul linistii si concordiei in Romania in acest moment. Dar cine-si mai poate permite sa-l plateasca?
Desigur, lumea s-a saturat de scandal, de discutii sterile, de certuri, fapt dovedit de scaderea abrupta a audientei emisiunilor de stiri si dezbateri in ultimele saptamani. Totusi, este greu de crezut ca apetitul pentru justitie al romanilor a scazut, mai ales dupa ce a fost deschis de reformele Monicai Macovei si stimulat de intrarea in UE.
Asadar, de liniste si concordie in viata publica nu vom avea parte inca multa vreme si poate ca este mai bine asa: mai importanta decat linistea este reforma sistemului, indiferent cat ne-ar costa.