Vladimir Tismaneanu: "Viata intima a nomenklaturii ramane o tema fascinanta. "
Se scrie mult despre potentatii regimului, insa nu se analizeaza inca suficient rolul di-verselor sotii, fiice, „tovarase” apartinand acelei caste pe care ziarista Dominique Desanti a numit-o „inalta artisocratie comunista”. Am raspuns recent la o ancheta in „Cotidianul” legata de aceasta tema. Dezvolt acum câteva idei ce mi se par revelatoare pentru a sesiza atmosfera din universul atât de opac al vietii de familie la vârful piramidei.
In perioada de dupa luarea puterii de catre PCR/PMR, comportamentul dominant il imita, pana la copiere totala, pe cel sovietic. Uneori, sotiile liderilor erau active in politica, insa se mentinea o discretie absoluta privind viata personala a atotputernicilor regimului. Despre Constanta Craciun, de pilda, se stia ca era membra a CC si sefa culturii pe linia guvernului, dar foarte putini erau la curent cu faptul ca era casatorita cu Ion Vincze, unul dintre cei mai temuti inchizitori ai partidului. In cazul lui Gheorghiu-Dej, nu era vorba de o austeritate personala (chiar dimpotriva), ci de constructia unei imagini de devotament total pentru cauza poporului.
Dictatorul aparea ca lipsit de viata privata, dedicat trup si suflet constructiei socialismului. In acelasi timp insa se organizau (de Gospodaria de Partid condusa de Simion Babenco), ospete fara sfarsit, la Bucuresti (in propria vila si la Strandul CC), la Snagov, Timisul de Jos, Predeal, Eforie-Nord etc.
Dupa divortul din anii 30 (cerut de sotia lui in urma procesului ceferistilor), Dej nu s-a recasatorit. A avut, dupa 1944, cateva legaturi relativ bine documentate. Initial, „partidul” a vrut sa-l combine cu Maria Sarbu (specialista in geografia URSS), sora „eroinei” Elena Pavel si cumnata lui Foris. Dej a respins aceasta intruziune in viata sa personala. A fost extrem de atasat de fiica lui cea mare, Lica. Aceasta a fost casatorita mai intai cu Marcel Popescu, fostul aghiotant al lui Bodnaras, ministrul comertului exterior in anii ‘50, cu care a avut trei copii (Smaranda, Gheorghe si Mandra).
S-a vorbit totodata in epoca si despre legaturile lui Dej cu Elvira Godeanu si cu Dina Cocea. Fara urma de vocatie artistica, orgolioasa si impulsiva, Lica a folosit slabiciunea tatalui ei si obedienta functionarilor ideologici pentru a face cariera in cinematografia romaneasca. Al doilea sot a fost Gheorghe Radoi, fost director la uzinele „Steagul Rosu” din Brasov, ministru si vicepremier sub Dej. Dupa 1965, Ceausescu i-a eliminat complet din viata publica romaneasca.
Trebuie amintita aici Ana Pauker, ea insasi demnitara de varf: membra a Biroului Politic si a Secretariatului, ministru de externe si vicepremier pana la mazilirea din 1952. A fost de fapt numarul doi in partid si in guvern (un scurt timp chiar numarul unu neoficial). Avusese doua legaturi faimoase: casatoria cu Marcel Pauker (executat in URSS) si relatia cu Eugen Fried (un militant slovac mort in Belgia in anii razboiului). Dincolo de retorica egalitarista, clanul Pauker, ca si cel al lui Dej, Luca, Chisinevschi, Maurer ceva mai tarziu, a savurat toate privilegiile birocratiei parazitare.
A propos de epurari, merita stiut ca, dupa caderea asa-zisilor deviatori de dreapta, Elisabeta, nevasta lui Luca, fosta functionara la Spitalul Brigazilor Internationale din Spania si, dupa 1948, pseudoscriitoare, a fost arestata si tinuta cativa ani in regim de detentie solitara. In cazul Liubei Chisinevschi (o perioada numarul doi al sindicatelor), se pare ca Dej i-a promis ramanerea in politica cu conditia divortului de „tovarasul Ioska”, cazut in dizgratie in iunie 1957. De altfel, Iosif adoptase numele ei de familie in 1945.
In anturajul liderilor partidului contau mult nevestele. In primii ani era vorba de ilegaliste pentru care devotamentul „revolutionar” se situa deasupra oricarei pasiuni personale. Chivu Stoica, cunoscut prin stupiditate, era casatorit cu Ecaterina Micu-Chivu, nascuta Klein, o activista cinica si abila. Sotia lui Moghioros, Stela (nascuta Radosovetkaia), era o persoana glaciala, o propagandista fanatica. S-ar mai putea vorbi despre Sanda Ranghet, Ecaterina Borila, Florica Bodnaras, Marta Cziko-Draghici, Melita Apostol. Elena Maurer, provenita din cu totul alta zona sociala, nu a fost vreodata acceptata in cercul intim al ilegalistelor.
Sotii erau vazuti ca un fel de semizei: Stela i se adresa sotului spunandu-i „tovarase Moghioros„. Ca si Krupskaia (nevasta lui Lenin), ele erau „tovarase de lupta si de viata”. Confidentele si intrigile se faceau prin aluzii vagi, in soapta. Linia oficiala nu era comentata decat in termeni ditiriambici. Ilegalista periferiala, afisand modestia si cultivand relatiile cu veteranele partidului, Elena Ceausescu a reusit sa le obtina increderea. Le-a rasplatit ulterior cu inalte decoratii.
Dupa 1965, a devenit ea insasi principala colaboratoare si complice a secretarului general. In anii ‘80, „Cabinetul doi” s-a transformat in egalul „Cabinetului unu”. Adoptand modelul conducerii bicefale, cu delfinul Nicu in plina ascensiune, dictatura comunista intrase in faza ei grotesc-dinastica.