Horia-Roman Patapievici: "Una din trasaturile cele mai detestabile ale situatiei noastre de azi este trancaneala."
Parlamentara, de coalitie ori de guvernare, cetatenii romani au parte de trancaneala de dimineata pana seara. Din trancaneala decurge indecizia, iar din indecizie trancaneala. Ambele se trag din lipsa de claritate a ideilor pe care le construim pentru a explica situatia in care ne gasim.
Va propun sa testam aceasta idee pe actuala criza politica. Putem sa o facem foarte usor daca ne situam in originea ei. Din simplitatea tabloului va rezulta cu claritate decizia care trebuia luata, pentru a evita tot ceea ce azi ne otraveste viata.
Inceputul crizei este victoria asimetrica a Aliantei D.A. Cum stiti, Alianta a castigat alegerile prezidentiale, dar le-a pierdut pe cele parlamentare. Potrivit rezultatului de la urne, care a dat o majoritate PSD · PUR (continut in PSD) · UDMR suficienta guvernarii, ar fi trebuit sa urmeze o coabitare intre formule politice opuse.
Am fi avut un presedinte D.A. in coabitare cu un guvern de tip Nastase, perfect asemanator cu cel de care tocmai scapaseram si, bineinteles, la fel de putin moral. Schimband presedintele, electoratul a decis imoralitatea guvernarii Nastase (caci Nastase a fost contracandidatul lui Basescu, iar Iliescu nu mai avea dreptul sa candideze).
Dar a decis pe jumatate, caci, in acelasi timp cu victoria acordata presedintelui, l-a lipsit pe acesta de mijloacele limpezi de a-i pune capat.
Asimetria intre prezidentiale si parlamentare ascundea o contradictie: aceea intre intentia de schimbare pe care victoria la prezidentiale parea sa o sugereze si absenta unei majoritati parlamentare pe care schimbarea sa se poata efectiv construi. Fireste, era perfect legitim ca presedintele ales al Aliantei sa doreasca sa conduca tara cu un guvern al Aliantei, si nu cu unul emanat de PSD.
Dar cum sa aduci la guvernare o grupare de partide care nu are o majoritate evidenta in parlament? Intr-un singur fel: inventand o noua majoritate. Pe surpriza creata in noul parlament de victoria noului presedinte, acesta a putut smulge PUR din alianta electorala cu PSD si a reusit sa convinga UDMR sa mearga la guvernare alaturi de Alianta D.A. Numai in acest mod, fortat, a obtinut Alianta o majoritate de conjunctura, pe care alegerile, in fond, i-o refuzasera.
Pentru ca a fost fortata de un presedinte invingator in beneficiul unor partide infrante, majoritatea de conjunctura pe care s-a bazat guvernul Aliantei nu putea dura. Ca atare, nici guvernul. Singura modalitate clara din punct de vedere moral prin care guvernul unei Aliante fara majoritate ar fi putut sa supravietuiasca fluctuatiilor de conjunctura era de a face alegeri anticipate.
Erau doua posibilitati, ambele lipsite de ambiguitate. Daca noile alegeri ar fi refacut vechea majoritate, atunci vointa populara era coabitarea, iar presedintele ales in numele Aliantei ar fi fost obligat sa se acomodeze cu un guvern PSD.
Daca insa noile alegeri ar fi fost castigate de Alianta, atunci guvernul impus de catre presedinte pe o majoritate impusa ar fi avut in parlament o majoritate confirmata: numai in acest mod s-ar fi putut obtine, pentru un guvern al Aliantei, o guvernare careia sa nu ii poata dicta nici Dan Voiculescu („solutia imorala”), nici PSD („solutia ticaloasa”), nici PRM („solutia monstruoasa”).
Dupa cum se vede, criza actuala nu isi are cauza in afacerea „biletelul”, care nu a fost decat un pretext, ci in incapacitatea guvernului Aliantei de a anula printr-o decizie corecta si tehnic, si moral „solutia imorala” la care a trebuit sa recurga presedintele atunci cand l-a impus, pe o majoritate de conjunctura: decizia corecta era sa se organizeze cat mai repede alegeri anticipate. In acest mod, s-ar fi respectat si democratia, si adevarul.
S-ar fi respectat democratia, pentru ca posibilitatea de a transa intr-un sens sau altul criza (coabitarea cu un guvern PSD sau guvern al Aliantei) ar fi fost pusa in mana electoratului, prin alegeri: in prezent, solutia este in mana sforarilor din parlament si a intrigantilor din partide, iar guvernul Aliantei e la cheremul lor.
S-ar fi respectat si adevarul, pentru ca, daca ar fi fost confirmat prin alegeri anticipate, guvernul ar fi capatat o majoritate parlamentara morala: in prezent, majoritatea care dicteaza miscarile guvernului este imorala, pentru ca reprezinta o mobilizare a aproape tuturor in jurul agendei catorva, care sunt cei mai rai.
Daca s-ar fi recurs atunci la alegeri anticipate, nesfarsita trancaneala de azi nu ar fi existat. Dupa cum se vede, trancaneala ascunde intotdeauna o gandire falsa - iar indecizia descinde direct din ea.
Trancaneala de azi a tuturor politicienilor ascunde faptul ca guvernul nu a luat decizia corecta la timp. Si in loc ca solutia sa fi fost pusa la indemana electoratului, cum ar fi fost moral, ea se plimba azi prin mainile invartitorilor de vorbe, ceea ce este imoral.