Mugur Isărescu este în centrul unor dezvăluiri privind legătura sa cu Securitatea lui Nicolae Ceaușescu. Pentru a înțelege mai bine contextul acestor evenimente, vom încerca să vă lămurim ce reprezenta Institutul de Economie Mondială înainte de 1989.
Mugur Isărescu, Eugen Dijmărescu, Napoleon Pop, sunt trei nume de demnitari post decembriști care au lucrat la Institutul de Economie Mondială. O instituție construită după chipul și asemănarea Departamentului de Informații Externe.
În biografia oficială a acestui institut lucrurile stau extrem de ro: "În 1967, se înființează Institutul pentru Studierea Conjuncturii Economice Internaționale, în subordinea Ministerului Comerţului Exterior şi a Cooperării Economice Internaţionale. Denumirea institutului se schimbă 9 ani mai târziu, în 1976, în Institutul de Economie Mondială. Timp de 20 de ani, de la înființare, Institutul a avut șansa de a fi condus de Costin Murgescu, membru corespondent al Academiei, o personalitate multilaterală, cu o puternică deschidere spre dezbaterea de idei, pătruns de un accentuat patriotism. Excelent pedagog, a îndrumat formarea mai multor generații de cercetători și profesioniști care s-au afirmat în conducerea unor importante instituții naționale, ministere, în mediul de afaceri, diplomație, învățământul academic.
Pe plan extern, Institutul de Economie Mondială a dezvoltat un sistem de colaborări cu institute similare din Est și din Vest, stagiile de formare profesionale reciproce fiind o practică benefică pentru mai buna înțelegere a realităților din țările respective. În toată aceasta perioadă, Institutul de Economie Mondială a a elaborat studii şi sinteze pentru promovarea relaţiilor comerciale internaţionale ale României şi creşterea accesibilității produselor româneşti pe pieţele externe, inclusiv prin îmbunătăţirea competitivităţii producţiei naţionale dedicate exportului".
Nici un cuvânt despre faptul că directorul adjunct al Institutului de Economie Mondială era generalul DIE, Gheorghe Marcu, fost şef al UM 0920/V2 - Spionaj Politico-Economic pe America şi restul lumii, cel care avea să fie adânc implicat și în Operațiunea "Peregrinii", după cum arată o notă a CIA declasificată recent: "Una dintre cele mai profitabile afaceri ale CIE (fost DIE) a fost vânzarea oamenilor ca produse de export. Această practică odioasă a demarat la începutul anilor '60, când doi oameni au încheiat o înţelegere secretă pentru vânzarea evreilor români. Unul a fost ofiţerul de spionaj Gheorghe Marcu, celălalt, un ofiţer de spionaj israelian H. Jacober, cetăţean britanic, înlocuit de un israelian care s-a prezentat drept director adjunct al spionajului israelian şi care s-a prezentat Yitzhak Yeshahanu. Israelienii au plătit mii de dolari pentru fiecare evreu care primea viză, de-a lungul anilor plătindu-se sute de milioane de dolari României. Din motive de secretizare, majoritatea plăţilor se făceau în cash, dar când era vorba despre sume mari, banii erau transferaţi prin bănci vest-germane sau elveţiene". Despre această afacere a lui Nicolae Ceaușescu, "Peregrinii", numărul ultim din "Evenimentul Istoric" are un amplu material.
CITEȘTE ȘI AICI
Istoricul Cristian Troncotă este la fel de tranșant în cartea sa "Duplicitarii":
"Pentru o mai bună acoperire a ofiţerilor care urmau să primească misiuni în domeniul securităţii externe, în 1969 a luat fiinţă Institutul de Economie Mondială. Acesta fusese creat iniţial după modelul unei instituţii similare, coordonată de CIA, cu sediul la New York. Institutul românesc, al cărui prim conducător a fost numit savantul Costin Murgescu, iar ca adjunct generalul Gheorghe Marcu, dispunea de un personal format din specialişti şi tineri cercetători de perspectivă, care au primit grade militare, figurând ca ofiţeri DIE detaşaţi. Memorialiştii susţin că Institutul a stabilit legături cu instituţii similare, inclusiv cu cel din New York, făcând schimb de informaţii şi, foarte important, a obţinut burse, trimiţând la specializare dar şi la culegerea de informaţii, cca 60-80 de tineri economişti români".
Memorialiștii sunt gen. Neagu Cosma și Ion Stănescu, fost ministru de Interne înainte de 1989.
Cert este că Institutul de Economie Mondială era o unitate de acoperire pentru ofițerii de Securitate, "Manole" fiind în legătura UM 0195, care era o unitate a CIE, înfiinţată pentru supravegherea şi controlul cadrelor aflate la conducerea CIE, dar şi a celor aflate în misiune în străinătate. UM 0195 a fost creată la scurt timp după fuga lui Ion Mihai Pacepa, în iulie 1978, prin ordinul ministrului de Interne nr. 1117/25.09.1978. Scopul său era de a preveni trădările din aparatul românesc de informaţii externe.
O altă sursă de documentare o reprezintă rapoartele ofițerilor de Securitate implicați în proiect.
"În Raportul cu propuneri pentru deschiderea Dosarului de obiectiv Institutul de Economie Mondială, semnat de colonelul de Securitate Florin Ionescu, se menţiona că schema de organizare a Institutului prevedea 170 de salariaţi, la acel moment fiind ocupate efectiv 150 de posturi. În raport este precizată importanţa Institutului în structura de spionaj extern: Institutul de Economie Mondială era principala instituţie de acoperire a Centrului de Informaţii Externe.
Documentul menţionează că Institutul era folosit în mod legal „pe linia muncii de informaţii externe”, în baza articolului 4 din Anexa nr. 3 a Decretului 426/1976, în care se stipula că: „În cadrul Institutului de Economie Mondială funcţionează Oficiul pentru Studierea Dezvoltării Economiei Mondiale (OSDEM), unitate bugetară condusă de un director adjunct”. Din documentele aflate în dosarul de obiectiv reiese că Oficiul pentru Studierea Dezvoltării Economiei Mondiale era folosit pentru acoperirea misiunilor de spionaj, denumirea legendată fiind „Grupul Operativ Negoiu”, scrie pressone , citând dosare din Arhiva CNSAS.