Pe 14 octombrie 1980, regimul comunist de la București adoptă Decretul nr. 313 privind asistenţa bolnavilor psihici periculoşi, instrument folosit și împotriva adversarilor regimului politic din România.
Una dintre cele mai cunoscute victime ale decretului a fost Vasile Paraschiv, devenit un simbol al luptei anticomuniste.
După ce în 1968 Vasile Paraschiv a denunțat public adeziunea la PCR al cărui membru era din 1946, a fost supus unui șir nesfârșit de abuzuri. A fost arestat și torturat de mai multe ori, iar autoritățile au încercat să-i însceneze o boală psihică.
Născut pe 3 aprilie 1928, într-o familie săracă din satul Ordoreanu, comuna Clinceni, județul Ilfov, Vasile Paraschiv a luat contact cu PCR în 1946, obținând un post la Cooperativa de consum Victoria, înființată de comuniști pentru aprovizionarea cu alimente de bază, la prețuri mai mici, a marilor întreprinderi ale Capitalei și a cartierelor muncitorești.
S-a implicat în activitatea de propagandă prin aderarea la organizația de tineret a Cooperativei. În noiembrie 1946 a devenit membru al PCR. Începând cu decembrie 1947 s-a angajat la Poșta Centrală din București,
La 20 noiembrie 1949 a fost înrolat în armată și repartizat la Regimentul 3 Radio Deva, iar pe 1 ianuarie 1950 a fost selecționat pentru Școala de ofițeri de transmisiuni de la Sibiu, instituție pe care a absolvit-o la 23 august 1951 cu gradul de locotenent.
Epurarea
A fost repartizat la Regimentul 137 din Ploiești unde partidul care nu i-a permis să se căsătorească cu iubita lui, din cauza originii sociale „nesănătoase” a acesteia.
Epurat din armată, a încercat să urmeze cursurile Facultății de Științe Juridice din București, dar nu a fost admis pentru că locurile erau rezervate unor ofițeri de Securitate și Miliție care nu aveau studii superioare.
La 6 decembrie 1963 a suferit primul abuz major din partea organelor de partid care l-au evacuat din apartamentul pe care îl primise în perioada când lucra la Poșta din Ploiești.
În noiembrie 1968, la alegerile de partid din Combinatul Petrochimic de la Brazi, Vasile Paraschiv a anunțat în cadrul adunării generale că se retrage din PCR.
Prima arestare
În urma anunțului s-au exercitat numeroase presiuni asupra lui să revină asupra deciziei, însă fără succes. La 28 iulie 1969 a fost arestat pentru prima dată, ilegal, fiind internat cu forța la Spitalul de psihiatrie de la Urlați. A fost eliberat după 5 zile.
La 3 martie 1971, Vasile Paraschiv a trimis către Comitetul Central al PCR și către Uniunea Generală a Sindicatelor din România o scrisoare cu 11 propuneri care să fie puse în discuție la Congresul Sindicatelor ce urma să aibă loc în aprilie.
Răspunsul a fost o nouă arestare și o nouă internare într-un spital de psihiatrie.
La 1 decembrie 1976 Securitatea a descoperit o copie a unei scrisori pe care Vasile Paraschiv, împreună cu Alexandru Ungureanu, o trimisese către postul de radio Europa Liberă. A fost arestat din nou și dus la Spitalul nr. 9 din București pentru a fi internat.
Doctorul de gardă a refuzat internarea, drept pentru care Paraschiv a fost internat la Spitalul Voila, din Câmpina.
La 2 decembrie 1976, medicul Mircea Piticaru l-a diagnosticat cu paranoia.
Alături de Paul Goma
În 1977, semnat scrisoarea de protest pe care Paul Goma intenționa să o trimită Conferinței post-Helsinki de la Belgrad, și i-a înmânat acestuia o scrisoare de protest personală însoțită de un plic cu mai multe documente.
Paul Goma a trimis documentele la Paris și în felul acesta cazul lui Vasile Paraschiv a fost făcut cunoscut în Occident.
O nouă încercare de a discuta cu Goma s-a soldat cu o nouă arestare, o bătaie pe care a primit-o la sediul Miliției din Drumul Taberei, și o nouă internare, de data aceasta la Spitalul de psihiatrie Săpoca - secția de bolnavi mintali cronici.
A fost supus, timp de 45 de zile unui tratament medical obligatoriu, prin care se urmărea ca, până la ieșirea din spital, Vasile Paraschiv să devină cu adevărat bolnav mintal.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric