Un nou mariaj care aduce copii dintr-o căsnicie anterioară întâmpină multe dificultăţi. Depăşirea lor presupune multă răbdare şi diplomaţie.
Americanul James Bray, psiholog de familie la Universitatea Baylor, a ajuns la concluzia că anumite aspecte stabilite dinainte fac în aşa fel încât, într-o familie nouă, care are şi copii din mariaje anterioare, lucrurile să funcţioneze cât se poate de bine. Tactul şi răbdarea sunt două dintre elementele-cheie, dar ele îşi fac efectul câtă vreme membrii familiei discută pe orice temă şi orice problemă apărută. 1. Unde vom locui? Este un aspect care trebuie stabilit. „Este bine ca noua familie să locuiască într-o nouă casă. Astfel, cei doi părinţi lasă în urmă problemele cu care s-au confruntat în căsniciile anterioare“, este de părere psihologul James Bray. 2. Cum facem cu banii? Stabiliţi dacă veţi pune banii la comun sau nu. „Din experienţă, am observat că există o satisfacţie maritală mai mare la familiile care pun banii la un loc, decât la cele care nu fac asta“, adaugă psihologul. 3. Sentimente uitate. Ideea de căsnicie poate trezi în toţi membrii familiei sentimente pe care au vrut să le uite, poate spulbera speranţe sau poate crea probleme cu „foştii“. De exemplu: copiii speră că părinţii se vor împăca sau fostul partener începe să facă scandal când aude de o recăsătorie. „Discută toate aceste aspecte şi explică-le şi copiilor problemele care pot interveni. Nu-l vorbi de rău pe părintele care nu mai face parte din familie“, recomandă psihologul Ina Alion. 4. Care-i rolul tău? Ar trebui să stabiliţi ce rol veţi juca fiecare în creşterea copiilor. Este dificil pentru aceştia să te accepte ca pe un „nou tată“ sau o „nouă mamă“. „Explică-le copiilor că noul membru al familiei nu-i va lua locul tatălui sau mamei. Că sunt norocoşi pentru că pot avea două mame sau doi taţi. Nu-i forţa pe copii, lasă-i să se obişnuiască în această privinţă“, declară psihologul Daniela Tudor. 5. Cum te comporţi cu noii tăi copii? Atât băieţii, cât şi fetele preferă să-ţi exprimi afecţiunea verbal, prin complimente şi laude, şi nu prin îmbrăţişări părinteşti. 6. Cum facem cu luna de miere? Dacă vor vedea că părintele alocă mai mult timp noului partener, atunci copiii vor avea sentimentul că sunt abandonaţ i sau că sunt în competiţie. „Cuplul nou format va trebui să nu-şi etaleze prea mult dragostea de faţă cu copiii. Totodată, va trebui să aloce timp atât pentru fiecare copil în parte, cât şi pentru reuniuni cu întreaga familie“, este de părere psihologul Marius Demian. 7. Câtă răbdare să mai am? Foarte multă. În cel mai fericit caz, noul „clan“ se va adapta la noul stil de viaţă şi va deveni o adevărată familie după aproximativ trei ani de convieţuire.
STUDIU
Sentimente în cifre > Adolescenţii între 10 şi 14 ani se adaptează foarte greu la nou;
> Tinerii de peste 16 ani încep să se simtă mai maturi şi vor să fie trataţi ca atare. Se implică cel mai puţin în construirea noii familii;
> Copiii sub 10 ani acceptă cel mai uşor noul părinte;
> Noul părinte care se comportă ca un prieten cu copiii este mai repede acceptat decât cel care doreşte să-i controleze şi să-i disciplineze; > Părintele vitreg care atrage atenţia copiilor asupra unor greşeli sau îi ceartă este mai greu acceptat decât cel care doar observă comportamentul şi-l lasă pe părintele natural să ia măsuri.
Sursa: cercetare realizată de psihologul James Bray şi publicată în „Journal of Family Psychology