În vâltoarea acestor vremuri tulburi, există riscul ca unul dintre cele mai sinistre evenimente din istorie să fie uitat: pe 18 noiembrie 2020 se împlinesc o sută de ani de la prima legalizare a avortului.
Cercetătorii estimează că legalizarea avortului a dus la circa un miliard de întreruperi de sarcină în lumea întreagă, în ultimul secol, numind acest masacru „cel mai mare genocid din istorie”.
Pe 18 noiembrie 1920, Uniunea Sovietică a anunțat legalizarea avortului. Potrivit explicației oficiale a regimului, măsura avea ca scop reducerea numărului de femei care aveau probleme de sănătate în urma avorturilor ilegale sau improvizate.
Comuniștii asasini
Comuniștii au fost primii care au legalizat uciderea copiilor înainte de naștere.
În schimb, cu câteva luni mai înainte, în iulie 1920, Franța adoptase o lege care interzicea vânzarea sau promovarea de contraceptive.
Comuniștii ruși au luat-o cu cel puțin un deceniu înaintea tuturor celorlalți: următoarea țară care a legalizat avortul a fost Mexicul, în 1931.
În 1956, în New England Journal of Medecine (NEJM), dr. Mark Field prezintă istoria legalizării avortului în Rusia până la data publicării articolului.
Decretul sovietic care a legalizat avortul de către URSS menționa că noua lege elimină avorturile „clandestine”, în care „până la 50% dintre aceste femei se infectează în cursul operației și până la 4% dintre ele mor”.
Două săptămâni odihnă
În consecință, decretul din 1920 autoriza avorturile care se făceau gratuit, cu condiția să fie practicate de un medic.
Între alte condiții, femeia trebuia să stea în pat trei zile după operație, apoi să se odihnească alte două săptămâni.
NEJM, citat de LifeSiteNews, relatează că medicii trebuiau să „descurajeze o femeie să avorteze dacă nu există nici un motiv social, economic, medical etc.”
În paralel, „exista o difuzare a informațiilor despre contracepție și contraceptive”.
La Moscova, în 1922, au fost 7.969 avorturi și 35.320 de nașteri, adică 22,56%.
Un avort, trei nașteri
În 1925, numărul avorturilor crescuse la 18.071, iar nașterile ajunseseră la 57.537, astfel că procentul era de 31,41%.
Articolul citat notează că în 1926 numărul avorturilor ajunsese la 31.986, însă nu există cifre pentru nașteri.
Către sfârșitul anilor 1920, condițiile de viață deveniseră mai dificile, „locuințele urbane erau foarte puține, și cel mai adesea familiile trebuiau să se mulțumească cu o singură cameră și baie și bucătărie la comun cu alte familii din același apartament”.
Schimbările sociale au fost rezultatul regimului socialist, care „sub conducerea lui Stalin, a demarat un program masiv de industrializare și colectivizare a agriculturii”.
Fericirea de a trăi în URSS
Combinat cu faptul că „tot mai multe femei erau atrase în câmpul muncii”, dr. Field afirmă că „este destul de corect să presupunem că rata avorturilor a crescut semnificativ față de cifrele anilor 1920”.
Totuși, creșterea numărului de avorturi a dus „tot mai mult la instabilitate familială”, ceea ce înseamnă că copiii crescuți în astfel de familii „deveneau cu greu muncitorii stabili, harnici și conștiincioși pentru o societate industrială”.
De aceea, au fost propuse noi legi în 1936, care au restricționat condițiile de avort.
Răspunsul opiniei publice la legile propuse oferă o imagine a realităților vieții în URSS. Printre numeroasele obiecții la eventuale restricții de avort erau unele precum „dorim să fim cu toate muncitoare” sau „penuriile din domeniul creșelor, grădinițelor, cantinelor, locuințelor” fac din avort o necesitate.
Un așa-zis „cercetător” a comentat că „tribul casnicelor este pe cale de dispariție și trebuie să dispară”.
Femeie, mamă, cetățeancă
Totuși, sub Stalin, în 1936, avorturile au fost din nou interzise în bună măsură. Într-un document însoțitor al textului legii, se scrie: „Nicăieri… femeia, ca mamă și cetățeancă, având marea responsabilitate de a naște și a crește cetățeni, nu se bucură de respect și de protecție decât în URSS”.
Nota merge mai departe, afirmând:
„Doar în socialism… exploatarea omului de către om nu există, femeia este un membru egal în societate… și este serios posibil de a organiza lupta împotriva avorturilor prin legi prohibitive ca și prin alte mijloace.”
Orice avort „clandestin” era atribuit „unei rămășițe de conștiință capitalistă printre membrii cei mai puțin luminați din societate”.
Avortul nu era total interzis, deoarece legea stipula că este autorizat „atunci când continuarea sarcinii pune în pericol viața sau amenință grav sănătatea femeilor gravide, și de asemenea atunci când o boală grea a părinților poate fi ereditară”.
În asemenea situații, avortul era permis, cu condiția să se facă „în condiții spitalicești”.
Avort de viață bună
Însă, în 1955, Uniunea Sovietică se răsucește din nou în privința legii avorturilor. Pe 23 noiembrie, este adoptat decretul „Abrogarea interdicției avorturilor”.
Comentariul care însoțește decretul arată că datorită „măsurilor adoptate de statul social pentru a încuraja maternitatea și a proteja copilăria… viața culturală și socială permite la ora actuală ridicarea interdicției avorturilor în sensul juric al termenului”.
Mai departe, nota precizează că „abrogarea interdicției avorturilor va permite limitarea daunelor provocate sănătății femeilor prin avorturile practicate în afara spitalelor”.
50 de ruble
În consecință, noua lege abroga interdicțiile impuse în 1936, și permitea ca avorturile să fie efectuate, cu condiția să aibă loc în instituții specializate.
Dr. Field notează că, în urma unei anchete private, a fost informat că „prețul unui avort era de 50 de ruble, căsătorită sau necăsătorită, fără întrebări puse”.
Field mai observă că, până în februrie 195, nu a existat nici o publicitate că legea a fost modificată.
Un raport ulterior, din 1997, arată că „avortul a fost multă vreme cea mai tradițională metodă de planificare familială în Rusia”.
Fatima și Portalul lui Satan
Studiile arată că oficialii sovietici nu au publicat statisticile legate de avorturi, însă estimări medicale afirmă că, în fiecare an, din 1955 până la jumătatea anilor 1980, au avut loc între 6 și 7 milioane de avorturi.
În prezent, Rusia are în jur de 412 avorturi la 1000 de nașteri.
Într-un articol recent, părintele Richard Heilman a comentat astfel despre împlinirea a 100 de ani de la prima legalizare a avortului din lume:
„Dar dacă acest lucru a deschis un gigantic portal satanic, și ceasul celor 100 de ani ai unui Satan dezlănțuit a început să ticăie atunci când Rusia a legalizat pentru prima dată avortul în 1920?”
„Avortul este cel mai cumplit genocid din istorie”, a amintit pr. Heilman, „această oroare la adresa lui Dumnezeu a început la numai trei ani după Fatima, deoarece Rusia a fost prima care a deschis acest portal demonic” în 1920.
Într-una din aparițiile sale de la Fatima, din 1917, Fecioara Maria le-a spus celor trei copii că Rusia este instrumentul prin care Dumnezeu va pedepsi lumea pentru păcatele ei.