Super-laserul din Star Wars, capabil sa distruga o planeta in scurt timp, ar putea deveni realitate. Un studiu, deocamdata teoretic, al cercetatorilor australieni arata cum folosirea unui cristal de diamant ar putea ajuta in realizarea acestuil laser ultra-puternic care ar putea avea aplicatii interesante in diverse domenii.

Laserul mortii din Star Wars era un laser deosebit de puternic, capabil sa distruga o intreaga planeta. Un astfel de laser era considerat imposibil de realizat de catre cercetatori, deoarece cresterea puterii unui laser peste un anumit nivel nu poate fi realizata, din cauza pierderii de corerenza a fasciculului si a supraincalzirii laserului. Laserul (LASER → Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation) este un dispozitiv care genereaza un fascicul coerent de radiatie electromagnetica. Einstein a fost cel care a formulat principiile de functionare ale laserului inca din 1916, prin introducerea conceptelor de emisie spontana si emisie stimulata de radiatie. Primul laser din lume a fost construit in 1953 de catre fizicianul american Charles Townes. Este de apreciat faptul ca Romania a fost a patra tara din lume in care s-a construit un laser: este vorba despre cel realizat de grupul condus de  condus Ion I. Agârbiceanu (fiul scriitorului Ion Agârbiceanu). Rezultatele obtinute de grupul din Romania  au fost raportate in 1961. De atunci au trecut multi ani si la ora actuala laserele sunt folosite in multe domenii datorita proprietatilor deosebite ale acestora, precum: emiterea unei radiatii practic monocromaticitate: o radiatie cu un spectru foarte ingust de lungimi de unda; directionalitate: proprietatea de a se propaga pe distante mari cu o divergentă extrem de redusa ceea ce are ca rezultat capacitatea de a focaliza laserul pe o suprafata foarte mica; intensitate: exista laseri atat de puternici incat sa fie  folositi la taierea metalelor.

Totusi, un laser precum cel din Star Wars pana la ora actuala era considerat ca fiind  de domeniul Science Fiction. Iata insa ca un grup de cercetatori australieni, de la Macquarie University (Sydney) a publicat un articol in revista Laser and Photonics Reviews in care demostreaza cum un laser de tipul celui din Star Wars ar putea deveni o realitate.

Deocamdata cercetatorii australieni au realizat doar un studiu teoretic, punerea acestuia in practica urmand sa aiba loc in viitorul apropiat.

Cum ar fi deci posibila realizarea super-laserului? Prin combinarea mai multor lasere de putere mare, a caror lumina este focalizata pe un cristal ultrapur de diamant. Acest cristal ar functiona precum o lentila care focalizeaza lumina laserelor intr-un unic fascicul ultra-intens. La baza acestei proceduri sta asa-numita „imprastiere Raman” a luminii, in urma careia lumina poate fi imprastiata, cu o schimbare a lungimii de unda (deci a culorii), fara a se pierde insa calitatea fasciculului initial. Coerenza si directionalitatea sunt deci pastrate.

La ce ar putea fi folosit un astfel de super-laser?

Evident, nimeni nu intentioneaza sa distruga planete! Aplicatiile unui astfel de laser insa ar putea fi legate de „curatirea” spatiului de bucati de sateliti sau alte „deseuri orbitale”. Deasemenea, ar putea fi utilizate ca masuri de aparare impotriva dronelor sau a rachetelor. Acestea ar putea fi distruse prin indreptarea unui fascicul laser asupra lor. Din acest punct de vedere faptul ca imprastierea Raman, efectul folosit petru realizarea super-laserului, schimba lungimea de unda a luminii ar putea sa fie foarte util, intrucat radiatia vizibila a laserelor utilizate ar fi transformata de catre cristalui de diamant intr-o radiatie care, chiar daca ar fi partial transmisa prin atmosfera asupra oamenilor sau animalelor, nu ar avea efecte devastante.

La ora actuala acest studiu este doar teoretic: super-laserul inca nu a fost realizat; in viitorul apropiat cercetatorii australieni, dar si din alte laboratoare, vor incerca sa puna in practica studiul teoretic pentru a verifica daca rezultatele acestuia corespund cu realitatea.

Un super-laser precum cel descris, pe langa aplicatiile militare, ar putea fi utilizat si in alte sectoare unde este necesara o putere mare pe unitate de suprafata redusa.

 

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro