Se pregătește ultima afacere de stat: Stadionul Arcul de Triumf.
Dacă pandemia va da semne de regres, ceea ce este foarte posibil, pentru că tot mai multe medicamente eficiente şi vaccinuri apar pe piaţă, înseamnă că se apropie şi Turneul Final al Campionatului European de Fotbal. Va fi EURO 2021, pentru că nu s-a putut ţine aşa cum a fost programat, în 2020, din cauza noului coronavirus. A apărut, însă, o mică-mare problemă.
România urmează să găzduiască patru meciuri, trei din grupe şi o semifinală. Toate se vor disputa pe Arena Naţională. Care este acum funcţională, cu excepţia gazonului. Dar acesta poate fi înlocuit în timp util. Mai nou, s-a stricat şi acoperişul de câteva zeci de milioane de euro. Dar şi acesta poate fi reparat, sau se poate juca şi cu el netras, aşa că putem considera Stadionul Naţional drept apt să găzduiască meciurile din cea mai importantă competiţie europeană a echipelor naţionale de fotbal. Pe lângă stadionul unde se vor desfăşura meciurile oficiale, mai este nevoie şi de terenuri de antrenament la standarde mondiale, pentru echipele care vor juca în Capitala patriei noastre. Ceea ce Bucureştiul nu avea la data când a fost unul dintre oraşele alese să găzduiască jocuri de la EURO 2020.
Putem spune că pandemia a fost, din acest punct de vedere, cu noroc pentru noi, pentru că toate trei stadioanele pe care ar fi trebuit să se desfăşoare antrenamentele, adică Steaua, Rapid şi Arcul de Triumf erau în paragină.
Lucrările, începute în forţă la toate cele trei arene sportive, nu prea aveau şanse să se termine la timp. Aşa că amânarea cu un an a competiţiei a picat mănuşă.
Astfel au putut fi gata, la cheie, stadionul Steaua şi Arcul de Triumf. Ceva întârzieri se înregistrează în Giuleşti, dar şi acolo se pare că va fi gata, dacă se va ţine competiţia.
De aici însă, încep problemele. Mai bine zis, o tentativă de a profita de împrejurare, pentru ca prin contracte veroase nişte şmecheri să pună mâna cu bani foarte puţini, pe nişte proprietăţi valoroase, care pot produce foarte mulţi bani.
O schemă veche, care încă mai funcţionează
Schema furăciunii este cât se poate de simplă şi a fost exersată cu rezultate notabile pentru cei implicaţi atât pe Complexul Naţional „Lia Manoliu”, cât şi pe Ştrandul Tineretului. Toate aceste ansambluri sportive se află în patrimoniul public al statului. În acest caz, legea prevede o particularitate care îi stânjeneşte pe cei care vor să le jefuiască. Bunurile care au un astfel de regim, „nu pot face obiectul unui act de înstrăinare”. Aceste bunuri nu pot fi decât închiriate sau cesionate, iar statul ia de pe urma lor redevenţă. Deci, nu pot fi furate.
Atunci s-a inventat altceva: Proprietatea privată a statului. Deosebirea faţă de cea publică este că bunurile din această categorie „pot face obiectul unui act de înstrăinare”. Adică pot fi vândute. Mai exact, pot fi furate.
Schema este următoarea: se dă o Hotărâre de guvern, prin care bunul respectiv (de regulă terenuri sau clădiri de patrimoniu) sunt trecute din proprietatea publică a statului în cea privată.
Astfel că îşi schimbă statutul şi pot fi înstrăinate. Apoi sunt închiriate pe bani de nimic, dar pe şpăgi grase.
După care, dacă este cazul, intervine o prevedere din Codul Civil.
Dreptul de preemţiune.
Adică dreptul celui care deja ocupă acel spaţiu, de a-şi depune primul oferta şi a avea prioritate la cumpărare. Adică cei care au închiriat pe nimic şi au dat şpăgile grase.
Apoi spaţiile sunt scoase la vânzare.
Preţurile sunt din nou mici, pentru că fostul chiriaş, acum cumpărător, vine cu o groază de acte cum că a investit mult, bani care se scad din preţ.
Şi astfel, şmecheri de primă mână, în cârdăşie cu Guvernul, cumpără terenuri şi clădiri de patrimoniu pe sume cu care abia de cumperi un apartament în Drumul Taberei.
Valabilă este şi reciproca. Adică, trecerea din domeniul privat al statului, în domeniul public al statului.
Asta se întâmplă atunci când „statul”, adică cei care au puterea de decizie, nu sunt de acord cu o posibilă cumpărare a bunului de către cel care se află pe el.
Cu alte cuvinte, nu le convine să funcţioneze dreptul de preemţiune. Atunci, trece în domeniul public al statului, cu tot cu îmbunătăţirile pe care le-a făcut cel care le-a ocupat şi nu mai poate fi vândut.
Este, dacă vreţi, un model nou de naţionalizare.
După un timp, bunul sau bunurile ori terenurile sunt trecute, dacă este cazul, din nou în domeniul privat al statului şi atunci intră pe el alţi chiriaşi, agreaţi de „stat”, care vor avea drept de preemţiune la cumpărare.
Dar asta se întâmplă mai rar.
De regulă, bunurile sau terenurile rămân în domeniul public al statului, care îl închiriază şi ia redevenţe foarte mici, care intră în visteria statului, şi şpăgi foarte mari, care intră direct în buzunarele reprezentanţilor statului, cei care au făcut manevra.
Ultima ţintă este Stadionul Arcul de Triumf
Stadionul Arcul de Triumf în mijlocul unei grămezi ordonate
Pe fostul teren de rugby de lângă Arcul de Triumf a apărut acum, după reabilitare, un stadion ca o bijuterie, care se încadrează perfect în arhitectura zonei. Zona fiind cea mai bună din Capitală. Zona zero. Lângă Herăstrău, Arcul de Triumf (de unde îi vine şi numele), Bulevardul Kiseleff, cu clădirile sale de patrimoniu şi cartierul Domenii, cu vilele sale luxoase.
La inaugurarea de pe 8 decembrie 2020, la care au fost prezenţi nu numai capii rugbyului românesc, ci şi prim-ministrul de atunci, Ludovic Orban, alături de alte oficialităţi, s-au ţinut discursuri minunate.
„Deși stadionul a fost construit ca arenă de antrenament pentru Campionatul European de fotbal, va fi templul rugbyului românesc, o arenă dedicată rugby-ului. Doresc naționalei de rugby cît mai multe succese pe acest stadion”, a menționat Ludovic Orban.
Alin Petrache, preşedintele Federaţiei Române de Rugby, care are sediul tot la acest stadion, a rostit emoţionat: „Inaugurarea acestui stadion este o mândrie a rugbyului românesc și pot spune că toți predecesorii istoriei rugbystice care s-au format, pregătit și jucat aici sunt în sufletul lor mulțumiți de ceea ce a ieșit. Acest stadion este și va fi zeci de ani, sute de ani, templul rugbyului românesc. Este inima acestui sport și cu siguranță următoarele generații care vor ajunge să joace pe acest stadion vor simți acest lucru.”
În acel moment, Alin Petrache nu avea de unde să ştie că pe Templul Rugbyului Românesc puseseră şi alţii ochii, care nu au nicio treaba cu rugbyul. Iar în luna februarie 2021 va trebui să se bată ca acest stadion de cinci stele să rămână templul rugbyului românesc.
Primul pas pentru a-l jefui s-a şi făcut deja de către onor actualul Guvern al României, prin ministrul UDMR Eduard Novak, fost campion la ciclism. Care, pe data de 27.01.2021 a publicat un anunţ simplu: „Ministerul Tineretului şi Sportului, anunţă deschiderea procesului de dezbatere publică, privind următorul proiect de act normativ: Proiectul de hotărâre a Guvernului, privind înfiinţarea Complexului Sportiv Naţional „Arcul de Triumf”, în subordinea Ministerului Tineretului şi Sportului, pentru trecerea unui imobil din domeniul privat al statului, în domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului prin Complexul Sportiv Naţional „Arcul de Triumf” şi completarea Anexei nr 30 la Hotărârea Guvernului nr 1705/2006 privind aprobarea inventarului din domeniul public al statului.”
Adică MTS fură de sub nasul rogbyştilor stadionul pe care se joacă rugby de mai bine de un secol.
La rândul lor, „Stejarii” sunt decişi să se bată pentru templul lor. Pe data de 28 ianuarie, Federaţia Română de Rugby, pe site-ul său oficial, sub titlul: „Ne vom bate pentru stadionul nostru”, a publicat următorul comunicat:
„Federația Română de Rugby a luat act de propunerea Ministerului Tineretului și Sportului de a lansa în dezbatere publică proiectul de hotărâre de guvern privind trecerea Stadionului Național de Rugby Arcul de Triumf în folosinta exclusivă a Ministerului Tineretului și Sportului.
Suntem de-a dreptul consternați de această poziționare și vom lua toate măsurile legale și umane pentru a evita această noua naționalizare pusă la cale de MTS.
Îi asigurăm pe toți cei care nu vor să țină cont de documente și de istoria de peste 108 ani, că nu vom capitula și vom lupta pentru stadionul nostru.
Pe scurt, Federația Română de Rugby a oferit terenul pe care se joacă rugby din 1913, și-a demolat singură vechiul Stadion Național de Rugby Arcul de Triumf, a semnat un protocol cu MTS prin care stadionul revine Federației Române de Rugby la finalul lucrărilor și a fost asigurată ca va primi stadionul înapoi.
Acum cineva, care nu a avut vreo implicare în acest proiect, vine, la final, și dorește să schimbe tot.
Sperăm că domnul ministru Novak va respecta documentele, tradiția și istoria sportului nostru și va reda dreptul de folosință gratuită pe 49 de ani Federației Române de Rugby.
Nu credem ca domnul Novak va încerca să se situeze deasupra deciziei Regelui Carol și primarului Grigore Gheorghe Cantacuzino care au dat acest teren pentru rugby.
Speram să nu fie părtaș la o asemenea pagina de rușine a sportului românesc.
Probabil vom ajunge în instanță sau vom merge până acolo încât vom face antrenamentele în fața Guvernului și a MTS.
Altfel, ne pregătim pentru meciurile de calificare la Cupa Mondială. Pe unde apucăm. Trei terenuri de rugby, casa acestui sport stau goale și așteaptă finalizarea documentelor. Iar prioritatea MTS este să lanseze o dezbatere publică despre cum dorește să ia ceva ce nu este al său?!
Evident, pentru că ne exercitam dreptul la opinie și nu acceptăm să ne fie încălcată istoria și documentele noastre, ne așteptăm sa fim sancționați!
Va să zică, rugbyştii, (ştiţi cum se spune: fotbalul este un sport de domni jucat de mârlani, iar rugbyul un sport de mârlani jucat de domni), domni, şi-au pus la dispoziţie stadionul lor. Simbolul lor de jucători ai acestui sport al bărbaţilor puternici. Mai mult. L-au demolat pe banii lor, pentru a face loc noii construcţii. Asta numai şi numai pentru ca România să-şi îndeplinească aşa cum se cuvine onoarea de a organiza meciuri în cadrul EURO 2021. Li s-a promis, promisiune pecetluită printr-un protocol, că, după încheierea competiţiei europene, li se va da stadionul înapoi. Iar acum li se fură, cu acte în regulă.
Vor să meargă inclusiv în instanţă. Bine că nu le-a venit în minte să propună o grămadă ordonată.