După ce medicii şi asistenţii de la secţia Radioterapie a Institutul Oncologic Bucureşti au protestat vineri în faţa unităţii sanitare, iar ministrul Sănătăţii a cerut, tot vineri, rezolvarea "de urgenţă" a situaţiei, astfel încât pacienţii să poată beneficia de tratamentul de care au nevoie, doctorul Nicolae-Mircea Savu i-a adresat următoarea scrisoare deschisă Sorinei Pintea:
"Stimata Doamna Ministru, Încep prin a va spune ca sunteti o persoana pe care o stimez, chiar daca, la fel de sincer, nu pot fi intotdeauna de acord cu afirmatiile sau atitudinea dumneavostra.
Ma numesc SAVU Nicolae-Mircea si lucrez in Institutul Oncologic “Prof. Dr. Al. Trestioreanu” din Bucuresti de la 1 noiembrie 1984. Din anul 1987 sunt medic specialist radioterapie, din 1992, medic primar de specialitate si din 1998 doctor in medicina.
In tot acest timp, am incercat sa practic in spiritul bunei credinte si sa promovez aceasta specialitate medicala, putin cunoscuta pentru omul obisnuit si, din pacate, pentru multi medici din alte specialitati. Desi de o importanta deosebita intre disciplinele medicale care coopereaza in tratamentul pacientului oncologic, este cea mai vitregita. Am folosit candva o sintagma – “Cenusareasa oncologiei romanesti”. Asta exprima starea ei actuala, dar in egala masura speranta ca prin eforturi conjugate o putem transforma in printesa care merita sa fie.
Din pacate, eforturile noastre (imi permit sa largesc cercul celor interesati de evolutia radioterapiei cu colegi de Institut si prieteni de-o viata, inclusiv din alte discipline medicale, elevi, pe care i-am considerat intotdeauna fratii mei mai mici, cu care ma mandresc, colegi din alte specialitati medicale) nu au fost incununate de succesul la care am sperat. Solutia, pe care am sustinut-o tot timpul, este un program de restructurare a radioterapiei, initiat si protejat printr-o initiativa legislativa, care sa-si propuna ca obiectiv, intr-un interval rezonabil de timp, dotarea fiecarui judet al Romaniei cu cel putin un centru de radioterapie, cu tot ce presupune aceasta – cladiri, aparatura, dar mai ales pregatirea si fidelizarea personalului de specialitate. Dar asta este o alta discutie.
Din pacate, ne aflam in Institutul Oncologic din Bucuresti intr-o situatie de o gravitate fara precedent. Riscam ca incepand cu 5 aprilie sa nu mai putem oferi servicii de radioterapie pacientilor oncologici. Este rezultatul acumularilor in timp a unor grave erori manageriale. Declaratiile dumneavoastra din spatiul public arata ca sunteti oarecum la curent cu situatia, dar arata, fara echivoc, ca ati fost si sunteti in continuare victima unei mistificari. Va asiguram ca va putem oricand pune la dispozitie documente care dovedesc afirmatiile noastre (spun “noastre” pentru ca nu e vorba de o toana personala, ci sunt exponentul unui grup).
Inainte de a emite pareri in media, o minima prudenta ar fi trebuit sa va oblige sa ne ascultati. Daca ati fi venit in mijlocul nostru, (si sa stiti ca v-am asteptat), ati fi vazut pe fetele celor care protestau (va rog sa ma credeti ca-I cunosc pe toti, pana la unul), desigur ingrijorare, dar mai ales revolta. Isi doresc lucruri omenesti – sa nu mai fie mintiti, sa li se raspunda la “Buna ziua”, sa nu mai fie amenintati, sa dispara bisericutele si informatorii, munca lor (grea si importanta) sa fie pretuita, sa gaseasca un partener real de dialog in rezolvarea problemelor.
Afirmati ca “acolo exista si alte interese”. Acesta este si sentimentul nostru, cel putin in ultimii aproximativ doi ani. Dar daca, in afara interesului de a ne face meseria, exista si altele, poate n-ar fi rau sa stim si noi. “Sa se faca dreptate, macar de-ar fi sa cada cerul” afirmau stoicii in urma cu aproape doua mii de ani. Valorile lor fundamentale erau demnitatea si adevarul. Cam departe de cazul in speta, va spun drept.
Si inca ceva, ca sa nu uit. Propagarea de informatii false in media cade sub incidenta legii. Iar daca aceste se refera la domeniul nuclear (bunaoara afirmatia “am vorbit la CNCAN si ramane un singur aparat fara autorizatie”, aparuta pe canale de stiri si la radio, probabil in incercarea de a acoperi deficientele de care am pomenit), exista riscul unui dosar penal.
Poate inca nu e tarziu…”.