Firmele de constructii incearca sa-si recruteze angajatii din scolile de arte si meserii. Cei mai multi tineri au insa ganduri de duca inca din clasa a IX-a.
Criza fortei de munca din domeniul constructiilor impinge firmele sa incerce recrutarea viitorilor angajati de pe bancile scolilor. Angajatorii recunosc insa ca solutia nu poate rezolva in totalitate problema si ca vor fi nevoiti sa apeleze, in viitorul foarte apropiat, la muncitori din strainatate.
Numarul muncitorilor din acest domeniu a scazut de la 850.000, imediat dupa Revolutie, la 350.000 in prezent, in conditiile in care piata imobiliara a explodat in ultimii ani. In acest timp, elevii se viseaza ospatari sau barmani prin Occident.
Investitie fara garantii
Deko Professional, divizie a companiei Policolor din Capitala, a inceput in urma cu doi ani un program-pilot intitulat „Profesionistii de maine”, realizat cu ajutorul Ministerului Educatiei. Pentru inceput, acesta prevedea colaborarea cu patru scoli de arte si meserii. Anul trecut, programul a fost extins la 24 de scoli, iar din acest an colaborarea ajunge la 30 de unitati din invatamant.
Oameni din cadrul companiei lucreaza direct cu elevii, pentru instruirea lor. „Este vorba de cursuri teoretice, activitati practice, elevii sustinand teste la sfarsitul anului scolar”, precizeaza Tiberiu Andrioaiei, directorul Deko Professional si vicepresedinte al Federatiei Patronatelor Societatilor din Constructii.
Suma investita de companie, de ordinul sutelor de mii de euro, nu ofera insa nicio garantie in privinta apropierii viitorilor absolventi de companie. „Nu ni se poate oferi o garantie ca efortul financiar va fi rambursat, nici macar ca tinerii acestia vor ramane in Romania. Am reusit in schimb sa cooptam o parte dintre elevi in Proconstruct, este vorba in special de cei din ani terminali”, a mai spus Andrioaiei.
„Prea putine ore de practica”
Mai toti elevii viseaza sa devina ospatari sau barmani in strainatate, spune Maria Radoi, director adjunct al Grupului Scolar de Constructii „Anghel Saligny” din Capitala, participant la programul „Profesionistii de maine”. De vina ar fi programele prost gandite, introduse odata cu infiintarea scolilor de arte si meserii, care au diminuat numarul orelor de instruire practica. Acestea au fost concentrate intr-o singura zi a saptamanii.
Certificatele de la sfarsitul studiilor se obtin in urma sustinerii de probe teoretice, fara ca elevul sa poata demonstra ca a dobandit competentele necesare. „Piata muncii duce lipsa de personal calificat. Noi incercam sa profitam de aceasta criza, oferind specializari cautate. Programa nu ne permite sa facem insa asta”, a mai declarat Maria Radoi.
Florin, elev la „Anghel Saligny”, a intrat in acest an in clasa a IX-a. Are deja planuri cu strainatatea, dar ar ramane si aici. Oricum ar fi, domeniul constructiilor ii place: „Chiar daca ar fi fost vorba de concurs, tot aici as fi vrut sa ajung”, a aratat el.
Salariile cresc cu 20% anual
Rezolvarea crizei din constructii este departe, asa ca divizia Policolor se pregateste sa aduca muncitori din strainatate. „Am acceptat sa aducem forta de munca din exterior. Cea mai interesanta ni s-a parut China”, a aratat Tiberiu Andrioaiei. Salariile in domeniu sunt intre 1.000 si 3.000 de lei. Sumele au crescut cu aproximativ 20% in fiecare din ultimii ani.
PROBLEMA
„Modelul de succes in viata nu este asimilat bunului meserias” Interviu cu Madlen Serban, directoarea Centrului National de Dezvoltare a Invatamantului Profesional si Tehnic din cadrul Ministerului Educatiei.
EVZ: Pana acum cativa ani, invatamantul profesional si tehnic era o solutie de avarie pentru elevii care nu reuseau in cel teoretic. Ce s-a schimbat? Madlen Serban: Imaginea nu s-a schimbat foarte mult, trebuie sa o spunem de la bun inceput. De ce? Trebuie sa pornim de la „greaua mostenire”, sa nu uitam ca Romania a pornit in 1990 de la situatia in care toate unitatile de invatamant erau profesionale sau tehnice, pentru ca la inceputul anilor ‘70 Ceausescu a decis ca nu mai trebuie sa existe licee teoretice.
Si atunci a existat o reactie emotionala, cel putin din punctul de vedere al personalului didactic si al parintilor. Este „ori totul, ori nimic”, si daca totul era pana in 1990 invatamantul profesional si tehnic, sigur ca reactia din ‘90 a fost „totul este teoretic”.
Deci nu aveti modele clare, functionale, ca in Occident? In mod categoric, institutia de dezvoltare a invatamantului profesional si tehnic nu discuta dupa modele, ci dupa practici, care in contextul unei societati sunt purtatoare de valoare adaugata. Primul lucru pe care l-am constatat este ca se duc copiii spre invatamantul profesional si tehnic, iar parintii nu se supara, din doua motive: primul - in tarile respective dezvoltarea economica este o realitate.
Si atunci apare beneficiul social. Al doilea - in aceste societati nu este dominanta reactia parintilor, carora le pasa foarte mult de ce spun vecinii despre succesul in viata al copilului propriu, ci traiesc mai degraba din perspectiva implinirii personale si nu a unei imagini. In Romania, modelul de succes in viata nu este asimilat nici astazi bunului meserias, desi am avea traditie.
Cat poate conta resuscitarea acestui domeniu? Solutiile sunt bine-venite. Nu voi recomanda in vecii vecilor inchiderea granitelor, ca pe vremea lui Ceausescu. Dar cred ca trebuie sa facem ceva ca o masa critica de absolventi sa accepte sa ramana sa lucreze. Si acest ceva trebuie facut de comun acord, angajatorul trebuie sa ofere o salarizare comparabila cu cea pentru forta de munca necalificata din vestul Europei.