Să vă fie rușine tuturor celor care vă numiți „cadre didactice” la Școala nr.3 – „Nicolae Titulescu”! Ați fost complici prin tăcere la ceea ce au mușamalizat directoarea, învățătoarea băiatului violat și consiliul profesoral. Ați știut cu toții situația și nimeni nu s-a revoltat, nu a întins o mână de ajutor mamei distruse. Ba unii chiar ați râs de această tragedie! Vă priviți în ochi copiii de acasă?

Normal 0

false false false

EN-US X-NONE X-NONE

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Tabel Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin-top:0in; mso-para-margin-right:0in; mso-para-margin-bottom:8.0pt; mso-para-margin-left:0in; line-height:115%; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Aptos",sans-serif; mso-ascii-font-family:Aptos; mso-ascii-theme-font:minor-latin; mso-hansi-font-family:Aptos; mso-hansi-theme-font:minor-latin; mso-font-kerning:1.0pt; mso-ligatures:standardcontextual;}

Îmi permit să judec așa de dur această grupare „educațională” din Școala Ororilor, cum a ajuns să fie numită în media și în rândul părinților revoltați, pentru că am absolvit gimnaziul aici, în vremea când era Școală de Elită în București. Nu doar că n-au existat în acele vremuri abuzuri sexuale fiindcă nici nu ne trecea prin cap, dar situații delicate au existat în orice generație. Erau legate de disciplină, de repetenție, de furtișaguri comise de copii proveniți din familii dezorganizate. Profesorii mei le-au rezolvat mereu cu un tact pedagogic care a rămas în amintirea mea și acum. Erau duri, dar ne explicau de ce luau anumite măsuri. Ne-au educat și ne-au învățat carte fără să ne cheme la meditații particulare.

Înainte de examenul de intrare în liceu, în ultima lună de școală, profesorii mei ne programau „ore pregătitoare” după cursuri. Doamna profesoară Pișcoci ne-a învățat Limba și Literatura Română atât de bine că niciunul n-am luat notă mică la examen. Cum să o uit pe Doamna Ghica de chimie? Era un om atât de pontos, care întâi ne făcea să râdem, apoi ne toca la lecții până învățam să avem responsabilități ca elevi și ca tineri care aspiram să ajungem ceva în viață. Fata mea cea mare a avut-o și ea profesoară și, după revoluție, chiar directoare. Și în amintirea ei Doamna Ghica există la superlativ! La fel cum fetele și băiatul meu au multă recunoștință pentru „profa” de Română - Doamna Doina Marin, pentru cea de Matematică - Mara Constantinescu, pentru Doamna Despot la Engleză, mama celebrului Adi Despot de la „Vița de Vie”, pentru Doamna învățătoare Elena Mustață sau pentru fostul director, domnul Ghiță, plecat de la conducerea școlii prin anii 2020-2021. Atunci a fost numită „director plin” de către Inspectoratul Școlar București profesoara de matematică Popteanu.

Îmi permit să judec ceea ce se întâmplă acum la Școala „Nicolae Titulescu” pentru că Știu! Cei trei copiii ai mei au trecut prin ea, apoi doi nepoți. Pe cei mici, i-am retras după primul an de clasa zero, când ne-am dat seama că draga noastră școală devenise „un zero barat”. N-am putut să scriu atunci, după închiderea anului școlar 2021, ce mizerii se întâmplă la Școala 3 fiindcă s-ar fi considerat că sunt un jurnalist subiectiv, fiind vorba despre familia mea. Acum însă buboiul s-a spart mai groaznic decât m-am așteptat sau s-ar fi așteptat vreun bucureștean. Presa l-a spart și trebuie mers până la capăt.

Cum a început „educația sexuală” la Școala 3 Titulescu

Cum să mușamalizezi un caz de agresiune sexuală asupra unui copil de aproape 8 ani, faptă petrecută de două ori în toaleta școlii? Directoarea, directoarea adjunctă, psiholoaga, învățătorii, alte cadre didactice care fac parte din Consiliu de Administrație al școlii, acolo unde există și reprezentanți ai părinților… Toți au închis ochii, și-au astupat gurile la ordinul directoarei. Iar motivarea acesteia a fost halucinantă: A considerat că este ”oportun să existe discreție cu privire la caz”, pentru a nu ”retraumatiza” victima.

Această directoare, colegele ei din conducerea școlii, ba chiar reprezentanții politici din sistemul educațional național sunt de acord să se introducă educația sexuală în școli, începând cu clasele primare. Vă dați seama ce calamitate va fi, dacă nu au fost în stare să gestioneze fapte comise de niște copii de 11-12 ani, „educați” sexual deja din mediul familial sau dintr-un anturaj apropiat lor?!

Niciuna dintre profesoarele din conducere nu mai are ce căuta în funcții. Nu este de ajuns că directoarea Popteanu a demisionat. Toate femeile acelea filmate în cancelarie, care-și expuneau părerile și râdeau când erau chestionate cu privire la abuzarea copilului, trebuie să fie trase la răspundere. La fel și inspectoarea de la Sectorul 1, care-și face veacul la un perete distanță de școală și care spune că n-a fost informată despre cele două agresiuni. Dar despre ceea ce se petrecea în Școala 3 știa Inspectoratul Școlar al sectorului 1?

Reclamațiile unor părinți chiar n-au avut niciun sâmbure de adevăr descoperit de angajații acestui Inspectorat de sector?

Sau iar ni se înșiră minciuni că nimeni n-a știut nimic, că totul era numai „ordine și disciplină”, de la elevi până la părinții lor?

Apropo, dacă tot se face anchetă de către Corpul de control al ministrului Educației, ar fi bine să se vorbească și cu membrii Asociației Părinților, înființată ca tampon între interesele școlii și familia elevilor. Ei ce au auzit despre băiețelul abuzat?

Școala transformată în fortăreață

Eu înțeleg foarte bine de ce nu s-a aflat mai devreme despre cazul mamei care își căuta dreptate pentru băiețelul ei și ce probleme majore existau în școală.

La toalete, e perfect adevărat, nu existau zăvoare nici în 2020-2021. Cum nu era nici hârtie igienică, nici săpun. Copiii nu erau  niciodată însoțiți acolo, deși toaletele erau folosite deopotrivă și de elevii mici și de cei mai mari.

Legătura dintre învățători și părinți era defectuoasă. Spre exemplu, în cazul nepoțelului meu, învățătoarea a refuzat să le dea părinților numărul de telefon spunând că nu vrea să fie deranjată. Le-a spus în ședință că, dacă vor să-i comunice vreo problemă, să o facă pe e-mail-ul școlii. În rest, părinții să-și facă un grup pe telefon și să discute problemele clasei acolo, iar cu ea dialogul direct se va purta doar în cadrul ședințelor programate. Bineînțeles că avea 2-3 persoane, autopropuse ca reprezentanți ai colectivului de părinți, care îi dădeau raportul despre tot felul de situații. Comunicarea se făcea însă brici atunci când elevii trebuiau să cumpere tot felul de manuale, cărți și caiete speciale, sau când se strângeau bani pentru cadourile de diferite sărbători.

Teama părinților de la Școala Nicolae Titulescu de a vorbi

Părinților li s-a spus că nu au voie să critice școala și cadrele didactice. Iar acest aspect era readus în discuțiile de pe grupul de WhatsApp, de multe ori, chiar de către părinții-șefi. Metodă clasică de a-i face să tacă pe cei nemulțumiți, dar temători ca învățătoarea să nu se răzbune pe copil.

Despre cum se instruiau copiii la ore, am aflat în timpul pandemiei, când s-au făcut orele în online. Atunci am auzit cum se striga la copii, cum li se adresa învățătoarea, le ce fel de abuz emoțional erau supuși elevi de 6-7 ani, boboci în clasa zero.

Abuz emoțional cataloghez și faptul că unor copii care veneau la școală cu un sandviș cu salam sau iaurt li se făcea observație (destul de umilitoare) că vin cu mâncare care miroase.

Părinții știau. Erau deranjați că nu aveau niciun fel de acces în școală când aveau probleme de discutat sau când vroiau să vadă dacă ce le spuneau copiii lor era adevărat. Curtea școlii e și ea ferecată. S-au ridicat garduri înalte, probabil ca să nu se mai vadă mașinile angajaților parcate pe jumătate din spațiu, dar și pentru faptul că primărița Clotilde Armand, după ce a preluat primăria a desființat și paza din unitățile de învățământ din sectorul 1. Părinții mai critici erau descurajați să ceară socoteală de către alți părinți cu care dialogau. Cu siguranță că nici mama băiatului abuzat nu a fost susținută de părinții din clasa  fiului ei, altfel nu s-ar fi produs al doilea abuz.

Chiar credeți că alți colegi de clasă de-ai băiețelului agresat n-au auzit ce a pățit acesta în toaletă și au povestit și părinților?!

Să se facă lumină în acțiunile instituțiilor statului

Corpul de Control de la Ministerul Educației are datoria să ne informeze, la sfârșitul anchetei, despre cum și-au făcut/sau NU și-au făcut datoria instituțiile statului față de sesizările unor părinți al căror copil a fost abuzat sexual.

Poliția – secția 4, acolo unde mama spune că a făcut plângerea și-a făcut treaba din moment ce dosarul a ajuns la Parchetul Sectorului 1. Cercetările au durat câteva luni, până în iunie 2022, când Parchetul a dispus o ordonanță de clasare. Motivul, temeinic de altfel: presupusul autor nu poate răspunde penal pentru că la data comiterii faptei avea doar 11 ani, iar minorul poate fi pus sub acuzare după 14 ani.

Procuroarea nu a consemnat nicăieri că există posibilitatea ca părinții minorului agresor pot fi trași la răspundere pentru fapta fiului, așa cum tot legea prevede.

Părinții minorului pot răspunde în civil, acoperind prejudiciul produs de copilul lor, în funcție de infracțiunea comisă. Dar credeți că mamei băiatului violat în toaleta școlii procuroarea i-a spus că poate deschide proces civil și să ceară daune? Atunci femeia nu a avut avocat. Probabil din cauză financiară. Am văzut-o pe mamă la televizor. O știu din cartier, era vânzătoare într-un magazin alimentar.

Aflu din presă că procuroarea care a dat soluția este o femeie tânără, care și-a terminat stagiatura în 2019. Poate că, în 2022, era mamă sau măcar cu instincte și aspirații materne. Cum să expediezi atât de ușor un dosar care ascundea drama unui copil, elev în clasa zero? Din actele medicale depuse la dosar reieșea clar agresiunea.

Verdictul procuroarei, tăcerea impusă de directoare și cadrele din jurul ei, nepăsarea inspectoarei de la sectorul 1 au făcut ca victima să fie abuzată din nou în decembrie 2023. De data aceasta de un elev de clasa a 8-a, care știa de prima întâmplare. Secretul directoarei era doar în mintea ei!

Țineți minte: niciun psiholog nu va putea șterge definitiv din mintea băiatului traumele prin care a trecut în locul unde mama lui l-a trimis să învețe carte!