VIAŢA MERITĂ TRĂITĂ: Şcoală de optimism pentru bolnavii de cancer

Sute de bolnavi de cancer au învăţat, la Timişoara, cum să învingă boala cu zâmbetul pe buze.

Un medic psiholog, Claudia Bocoiu, şi un doctor în radioterapie, Anca Croitoru, au fondat în urmă cu patru ani Asociaţia împotriva Cancerului "Curcubeul".

Practic, cele două femei au pus bazele unei şcoli de optimism pentru bolnavii de cancer. Aceştia învaţă, într-o sală adiacentă Spitalului Municipal, cum să depăşească boala cu încredere şi cu zâmbetul pe faţă.

Secretul succesului: pacienţilor nu numai că li se explică faptul că boala nu este mortală, dar sunt ajutaţi să iasă din blocajul stigmatizant în care intră ime diat ce află diagnosticul. "La nivel de imagine socială, cancerul e privit ca o boală mortală. Având în vedere această imagine negativă, pacientul intră într-o stare de blocaj", explică psihologul Cristina Ceapă, unul dintre cei trei specialişti care s-au alăturat proiectului.

Exerciţii de zâmbit, lecţia nr. 1 de supravieţuire în cancer

Prima lecţie de supravieţurie în cancer începe cu "exerciţii" de zâmbit. Pacienţii se sărută prieteneşte şi se îmbrăţişează cu drag. "Când ceilalţi îţi zâmbesc şi vin spre tine ai senzaţia că nu eşti singur, că împarţi dragostea ta cu celălalt, e un sentiment de bine care te face bine", povesteşte un pacient.

Fie că e vorba de arterapie, terapie de grup, alteliere de creaţie sau terapii complementare, bolnavii de cancer învaţă să se bucure de lucrurile mărunte şi frumoase din jurul lor. O cafeluţă, o bomboană cu lichior etc.

Apoi, există reguli: îmbrăţişarea e una din ele. Cealaltă e că fiecare face exact ceea ce simte, şi face orice pentru a se simţi bine.

"Aş vrea să vă gândiţi fiecare la un lucru drag, la o fiinţă dragă, la ceva care vă dă putere oricând aveţi probleme sau un necaz", le cere Cristina Ceapă bolnavilor la prima şedinţă de arterapie la care participă noul grup. Ca să depăşească boala, sunt puşi să deseneze. Unii n-au mai făcut asta din copilărie. Chiar dacă apar stângace, primele creaţii îi ajută să exteriorizeze trăiri "grele".

Sunt şase femei, cu o singură excepţie. Au cancer. Pulmonar, ovarian, etc. Îşi povestesc greutăţile prin care au trecut. Apoi desenează ceva frumos. "Nu m-am gândit vreodată că o să-mi spună cineva că am cancer". E o replică la ordinea zilei.

La grupul de terapie învaţă să îşi reconstruiască viitorul. Fiecare stă în spital între patru şi opt săptămâni pentru radioterapie. În tot acest timp vin la "Curcubeu".

A scăpat de cancer

Gheorghe Mochnacs, 58 de ani, este exemplul viu al optimismului care bate cancerul. A fost diagnosticat în urmă cu trei ani cu o formă rară de cancer localizat la nivelul amigdalelor. A făcut terapie. Acum e vindecat. "Am fumat 35 de ani, dar n-a fost de la fumat. Dacă ne gândim numai la rău, ne merge rău", spune bărbatul. A găsit puterea de a lupta cu boala în credinţă. "Niciodată nu m-am gândit la moarte". Optimismul a venit la pachet.

Acum, are sfaturi pentru ceilalţi pacienţi: "Fiţi optimişti, lăsaţi gândurile negre departe şi nu vă gândiţi la efectele secundare ale radioterapiei. Acestea trec şi boala se vindecă".

"Gândiţi-vă la un lucru drag, la o fiinţă dragă, care vă dă putere oricând aveţi un necaz.", CRISTINA CEAPĂ, psiholog

CUM A APĂRUT IDEEA "CURCUBEULUI"

Ajutor pentru bolnavii care deveneau prea debusolaţi când aflau numele bolii

Ideea Asociaţiei împotriva Cancerului "Curcubeul" a venit în urma faptului că bolnavii deveneau prea debusolaţi imediat ce aflau numele bolii, sau când începeau radioterapia şi apăreau primele efecte secundare.

Medicii care au pus la punct proiectul şi-au dat seama că aceşti oameni au nevoie de întâlniri terapeutice pentru a-şi creşte încrederea de sine, prin exerciţii de relaxare şi stabilizare a încrederii în forţele proprii, de control a bolii şi găsire a propriilor resurse care îi ajută să meargă mai departe.