Sanctuarul Libearty, de la Zărneşti, a început cu patru urşi şi acum a ajuns la 58. Totul a început cu Maya, care, măcinată de sentimentul captivităţii, a început să-şi mănânce labele.
După ce au trăit în cuşti, 58 de regi şi regine ai pădurilor au primit a doua şansă, învaţă cum e viaţa adevărată de urs. În rezervaţia Libearty, de la Zărneşti, sunt adunaţi urşii din România care au fost schingiuiţi, legaţi în lanţuri, ţinuţi în cuşti sau învăţaţi să danseze, o viaţă chinuită pentru un animal care trăieşte în pădure.
Omul a învins fiara: dansează, merge pe bicicletă în rochiţă, stă în lanţ la poză ca un manechin, bea bere şi mănâncă chipsuri din palmă. Stă şi la pupat în bot dacă e legat bine. Ştiţi cum dansează ursul? E pus cu labele pe o tablă încinsă. "În spectacole", stăpânul doar i-o arată şi dă din labe de frică. Regele pădurii e un sclav schilodit, care nu doarme în bârlog, pe un pat de frunze, ci pe o placă de beton, la mila cerului. Stăpânul, un animal mai inteligent decât el pentru că ştie să lege lanţuri, să folosească tabla încinsă şi glonţul, l-a condamnat la temniţă pe viaţă.
Sanctuarul regilor pădurii
Singura pădure pe care o cunoaşte e cea de zăbrele, printre care cerşeşte bomboane şi câte un colţ de pâine. În România de astăzi mai există aproximativ 20 de astfel de poveşti.
Cu câteva sute de metri înainte să intri în Zărneşti, un drum pietruit şerpuieşte printre dealuri până aproape de o pădurice. La intrare se face control ca la frontieră. În Libearty, cea mai mare rezervaţie de urşi bruni din lume, Marinică, Jean, Lidia, Cristi şi ceilalţi locatari au nevoie de linişte. Singurele vietăţi care au liber la gălăgie sunt păsările şi greierii noaptea.
În stânga, în bucătăria urşilor se pregăteşte prânzul: o salată de struguri, pepene roşu, castraveţi, ardei gras. Cristina Lapis se uită la ei ca o mamă. Până să-i vadă cocoţaţi în copaci, sforăind iarna sau făcând tumbe printre tufişuri, a purtat 59 de războaie. Primul, pentru ursoaica Maya, l-a pierdut. Şi de fapt atunci a început totul.
Când se întorceau de la schi sau din vacanţa din Poiana Braşov, o mulţime de turişti români şi străini revoltaţi trimiteau reclamaţii organizaţiilor de protecţia animalelor. În spatele unui restaurant din staţiunea braşoveană erau ţinuţi trei urşi în cuşti de fier, pe beton, murdari, în condiţii mizerabile.
Stăpâni rânjind, turişti oripilaţi
Imediat, au început să vină şi alte reclamaţii. Turiştii au mai văzut un urs, ţinut în aceleaşi condiţii, undeva în apropierea castelului Bran. Stăpânii rânjeau a satisfacţie, aveau curioşi la circ. Turiştii erau oripilaţi. Cristina Lapis a mers şi ea să-i vadă.
"Din clipa aceea, timp de şapte ani, făceam câte 100 de kilometri pe zi ca să le ducem hrană. Eu şi soţul meu aveam patru urşi în grijă. La început mergeam doar eu cu el, apoi am mai găsit un grup de prieteni care s-au ataşat şi făceam cu rândul, câte unul era programat în fiecare zi", povesteşte Cristina Lapis.
Maya, unul dintre cei trei urşi închişi în spatele restaurantului din Poiana Braşov, era cea mai suferindă. Era atât de slăbită, încât nici nu se putea ridica. După doi ani, trei operaţii, când a început să prindă vlagă, a început să-şi roadă labele. O doborâse sindromul captivităţii. "E ca la oameni, unii suportă puşcăria, alţii nu", spune amar, salvatoarea urşilor.
Aproape 80 au fost răpiţi
Maya a murit. "În braţele mele s-a întâmplat. Am ţipat, am strigat că o să-mi dau toată viaţa, sănătatea, banii, tot ce am ca un alt urs să nu mai moară în condiţiile astea. Eu crezând că în România mai sunt vreo 5-6. Acum am ajuns la 58 şi am mai identificat încă 20", face recensământul urşilor răpiţi din pădure, cea care a înfiinţat Libearty.
Urşii care sunt scăpaţi din mâinile celor care le-au furat viaţa din pădure, au la dispoziţie 2 ţarcuri cu vegetaţie sălbatică, de câte 7 hectare fiecare. Se pregăteşte şi cel de-al treilea. "Toate au tunele de legătură între ele. Dacă vor doi din ţarcuri diferite să ia cina împreună, să o poată face", zâmbeşte Cristina.
Le-ar fi imposibil să se mai descurce în sălbăticie, iar la Zărneşti e un colţ de rai, unde se pot lăfăi în voie, cu mâncare şi linişte. 11 oameni încearcă să le aline durerile fără să-i deranjeze prea mult.
Din instinct, când vine câte un om, câte 3 - 4 se apropie de gard, iar când se face linişte se fac nevăzuţi pe drumul spre casă, în pădure.
LIBER DUPĂ 30 DE ANI
Povestea lui Marinică
Când mă apropii de Marinică se dă uşor în spate ca un copil sfios. Mă analizează cu ochii blajini şi cu atenţia unui om bătrân. Se linişteşte. Prinde încredere, se aşază tacticos pe spate şi priveşte în gol. Blana umflă petecele de iarbă din jurul său. Îşi lasă capul mare pe labele din faţă, ca un om obosit. Botul îl are strâmb. Captivitatea l-a măcinat atât de rău încât a ros gratiile cuştii până s-a automutilat.
După 30 de ani a ieşit de după gratii, a descoperit libertatea, copacii şi viaţa de urs. "L-am adus din Făgăraş, era închis în spatele unei pensiuni. Aceeaşi idee idioată: «pentru distracţia turiştilor»", îl ajută Cristina Lapis pe Marinică să-şi spună oful.
Atunci când i-au cerut ursul, şeful pensiunii s-a ţinut băţos şi pus pe tocmeală. Mi-a zis că mai bine îl omoară. Mi-a cerut 5.000 de euro. L-a dat unei grădini zoologice şi ei mi l-au dat", spune cea care s-a luptat pentru libertatea ursului.
RĂSFĂŢ ZILNIC
Întâlnire la piscină pentru ceaiul de la ora 5
În rezervaţia de la Zărneşti, fiecare urs şi-a făcut teritoriu, iar vecinii se respectă între ei. Dacă vreunul trece graniţa, e ceartă. Însă, când vine vorba de piscină, acolo e loc comun. "Sunt construite trei piscine. Pe la ora 5 după amiaza îi vezi cum vin să se scalde şi stau cu labele în sus. În locurile astea nu i-am văzut niciodată să se certe", a observat una dintre asistentele de la Libearty.
O steluţă din Ursa Mare
Oamenii care se ocupă de urşii din rezervaţia spun că la Zărneşti nu e grădină zoologică. "Vin vizitatori, mai ales copii, însă se programează din timp. Nu aş vrea să fie hărmălaie aici, cu o casă de bilete la poartă şi program de vizitare. Copiilor li se spune să facă linişte şi sunt învăţaţi să aibă răbdare, să aştepte, chiar şi câteva ore, pentru a vedea ursul", explică preşedinta Lapis.
Copiii sunt foarte impresionaţi şi de povestea ursoaicei Maya. "Mă întreabă «unde este mormântul lui Maya, vreau să-i pun o floare». Şi le spun că seara, când se uită pe cer şi văd Ursa Mare, ea e o steluţă şi că îi veghează şi că ştie că se gândesc la ea", povesteşte salvatoarea urşilor. Când intră copiii, Mura se apropie de gard. "A mers pe bicicletă la circ", le explică ghidul. Copiii râd: "Nu e de râs, uitaţi-vă la picioarele din spate, merge strâmb." Copiii o privesc compătimitor, cu atenţie, în linişte.
"I-au băgat ace în ochi"
Pe Max îl ştiu toţi turiştii care au vizitat Castelul Peleş. Un urs legat în lanţuri, lângă un restaurant. Acum, chiar dacă e liber şi simte aerul curat al pădurii, se învârte pe câţiva metri pătraţi.
După ce a fost dus la Zărneşti, un medic veterinar specialist din Anglia a dat verdictul: "I-au băgat ace în ochi, pentru că are înţepături în retină, asta s-a întâmplat când era foarte mic".
CU TĂLPILE ARSE
Baloo, ursul care a trăit pe 2mp2
În loc de zmeură şi afine, măceşe, mere pădureţe sau miere de albine, Baloo mânca alune glazurate şi cartofi prăjiţi. Alături de el, mai erau pregătiţi încă trei pui de patru luni.
Lui Baloo, stăpânul i-a făcut o cuşcă de 2 metri pătraţi în curtea casei sale din Pantelimon, iar pe ceilalţi îi ţinea şi în casă. Pe toţi îi pregătea de circ.
"Natura îi face vioi"
O vecină, impresionată de mormăielile urşilor, a făcut o sesizare la autorităţi. După câteva ore de muncă de convingere, circarul Creţu a cedat. Baloo a ajuns în rezervaţia de la Zărneşti, iar cei trei pui la Harghita, într-un centru care reintegrează în sălbăticie puii de urşi. "Omul ăla chiar reuşise să impresioneze pe multă lume după ce am mers să recuperăm ursul de la el. Şi-l iubea foarte mult, de aia la 6 luni era castrat şi ars pe tălpi. Îl învăţa să danseze pe o tablă încinsă. N-a mai zis la lume cum făcea bani cu el ", povesteşte Cristina Lapis.
Acum e liber, aleargă printre copaci şi şi-a schimbat culoarea blănii. "Încep să nu-i mai recunosc pe fiecare în parte, ca la început. Când trăiesc în natură îşi schimbă culoarea blănii şi devin mult mai vioi", a observat şefa Libearty.
BETSY ŞI MISHA
Doi bruni: un rus şi o americancă
O asociaţie de peste Ocean care se ocupă cu protecţia animalelor a sunat în disperare la Libearty. Aveau un urs brun şi nu ştiau unde să-l "cazeze". Prin pădurile lor, Grizzly e rege. Bătrânica Beatsy fusese eliberată de pe un vapor. A fost folosită la circ. La 25 de ani a fost adusă să trăiască regeşte în România, ca o ursoaică, tolănită sub un copac.
După o vreme, reprezentanţii unei misiuni europeane de monitarizare a conflictelor din Osetia o abordează pe şefa de la Libearty. "L-au găsit pe Misha, un ursuleţ brun, care stătea legat în lanţuri. N-am putut să zic nu şi l-am primit", spune pe un ton duios Cristina Lapis, preşedintele Asociaţiei Milioane de Prieteni.
În corul de mormăieli fericite de la Zărneşti ar mai putea intra şi nişte bruni din Albania şi Bulgaria. Acum, toată energia este canalizată pentru salvarea celor aproximativ 20 de urşi care mai sunt în captivitate.
La Arad, în comuna Fântânele, s-au făcut unii stăpâni pe urşii din pădure. " Vând pui foarte frumoşi şi plini de viaţă, dornici să îşi găsească un nou stăpân", se spune în anunţ. Mulţi urşi, atunci când ajung la un anumit diametru al capului, sunt făcuţi trofeu şi vânduţi vânătorilor.
Reportaj video: GEORGE OPREA Citiţi şi:
- Patru urşi, eliberaţi dintr-o vilă din Pantelimon