Dacă la televizor se prezintă înregistrările unor discuţii neoficiale între membri ai PDL Hunedoara, iar în cadrul filialei judeţene a partidului scandalul este în plină desfăşurare, în Călan, oraşul în care a avut loc scena redată audio de televiziuni, câţiva dintre beneficiarii cadourilor electorale se ceartă între ei pe lemnele de foc oferite cadou în numele candidatului PDL Daniel Răducanu, cu câteva zile înainte de alegerile parţiale din 5 decembrie.
Directorul Termocentralei Mintia, Marius Cristian Vladu, Romi Cărmăzan, inspector şef al OPC Hunedoara şi alţi câţiva membri PDL discutau în noaptea de 5 spre 6 decembrie, la Călan, despre cum au sprijinit fiecare campania candidatului lor la alegerile parţiale (câştigate, până la urmă, de PNL prin Mariana Câmpeanu). Vladu se lăuda, printre altele, cu o donaţie de 1,5 miliarde de lei vechi, iar Romi Cărmăzan cu influenţa pe care funcţia sa o are asupra patronilor de crâşme din satele colegiului. Ceilalţi pedelişti participanţi la discuţie se plângeau cum nu pot ei să-şi angajeze oamenii, cu toate că sunt membri ai partidului aflat la putere. Discuţia a fost înregistrată şi redată, pe fragmente, în mai multe episoade, de televiziuni locale şi naţionale. Călan, oraşul unde a avut loc scena este sinonim cu noţiunea de dezastru economic şi social.
Căminul groazei
Centrul polului de sărăcie al judeţului Hunedoara se află nu departe de singurul giratoriu din Călan (un oraş cât nici un sfert dintr-un cartier bucureştean). Este vorba despre un cămin de nefamilişti şi despre un bloc despre care se spune că a jucat cândva rolul de hotel al oraşului. Căminul se află pe Aleea Romanilor, dar nu are nici măcar condiţiile de viaţă de pe vremea romanilor. Ocupat în mare parte de romi, blocul este aproape înegrit de fumul înecăcios ce iese prin burlanele scoase prin ziduri ori prin ferestre. Lângă bloc, o fetiţă de vreo 10 ani se chinuie cu un topor să rupă o scândură dintr-un pat aruncat. "O zis mama să fac nişte lemne. Luăm mobila de la gunoi, o facem bucăţi şi le băgăm în sobă", spune fata. Ceva mai încolo, două bătrâne îşi umplu, de la o cişmea de la care abia mai picură apa, câteva bidoane din plastic. "Păi nu-i apă în bloc. Nici wc-urile alea comune nu mai sunt. Fiecare îşi face nevoile pe unde-apucă. Pe scări, pe lângă bloc. Ba unii mai fac în pungă şi aruncă pe geam, de la etaj şi treaba mare şi treaba mică, aşa că nu-i bine deloc să mergi aproape de bloc, mai ales seara", spune Ana Cătănescu (54 de ani).
Ceartă pentru lemne
Între timp, fetiţa eliberează locul în care se taie lemnele, iar din bloc iese un bătrânel cu câţiva butuci în două plase mari de rafie. Sparge butucii, îi pune înapoi în plase şi intră iar în bloc, însă nu înainte să se plângă şi el un pic. "Or vinit în campanie, de la PDL ş-or dat plase cu pui, făină, zahăr şi ulei. Or mai dat şi lemne de foc, dar mie nu mi-or dat nimic. Eu merg pă sate (în satele din apropierea oraşului - n.r.) şi-mi aduc lemne. Mi le ţin în casă că altfel rămân fără ele", spune bărbatul. Imediat, pe balcoanele de la capetele fiecărui hol de pe fiecare etaj apar femei de etnie romă, gălăgioase, unele îmbrăcate doar în maieu. Pare să nu le deranjeze frigul de afară. Au şi ele un "of" de spus şi nu se lasă. "O vinit cu ajutoare de la Răducanu să-l votăm. O dat lemne pentru tăţi da şi le-o ţânut Ioja, vicinu di la parter. Nu-i corect. Nouă di ce nu ne-o dat şî lemne, că l-am votat. Dacă mai vine o să le dau eu votu direct de sub...", ţipă o ţigancă fluturând în mână o ţigară. Ioja, vecinul de la parter acuzat, rămâne calm: "Am primit vreo 26 de pachete de la PDL. Le-am dat la ăştia care au mai mulţi copii, că doar n-o să le dau la ăia fără copii. Suntem păstă 100 de suflete acilea. Am primit ş-un metru cub de lemne, da ăla cum să-l împart, că doar n-o să dau câte-un butuc la fiecare. Asta este. De câte ori vin, de-atâtea ori noi primim, de ce să nu primim?".
Oraşul - dormitor
Călanul este compus din "oraşul vechi", câteva case situatea aproape de combinat şi "oraşul nou", vreo 50 de blocuri amplasate la 2 kilometri distanţă de combinat. Între cele două părţi ale oraşului este amplasat un sat, Crişeniul. În "oraşul nou" doar pensionarii mai au timp să iasă la plimbare. Tinerii mai ajung aici doar ca să doarmă. Majoritatea covârşitoare a acestora lucrează în Deva, Simeria, Orăştie sau Hunedoara. De fapt, de câţiva ani, Călanului i se spune "oraşul - dormitor". "Unde să mai muncească tinerii, domnule? Ăi care-s n-or plecat în Spania, merg acuma la cablaje auto, la Deva ori la Orăştie. Din combinat n-o mai rămas nimic şi nici nu s-o pus nimic în loc", spune Ioan Heteu (73 de ani), un localnic care a apucat să muncească 40 de ani în combinat şi să iasă la pensie de aici.
Rezultatul unui experiment
Combinatul siderurgic de la Călan, cel de care a depins economic şi social întreaga zonă decenii la rând, arată acum ca după un atac atomic. Pe fosta platformă industrială doar câteva ziduri de clădiri se mai ţin în picioare. Printre ele se numără şi vechea fabrică de calorifere a familiei Auschnit, cea care a fondat aici întreaga uzină de fontă. În rest, doar munţi de moloz printre care câteva excavatoare se ocupă cu demolatul puţinelor clădiri care au mai rămas în picioare. Peisajul îţi dă fiori, mai ales dacă ai apucat să vezi combinatul cu 10 - 15 ani în urmă. A dispărut cam tot ce era făcut din fier. Până şi barierele de la intrarea principală din combinat nu mai sunt la locul lor. Undeva, după două şiruri de moloz, trei traverse de lemn ard nesupravegheate, iar flacăra lor topeşte izolaţia unui cablu de cupru. Este rezultatul grandiosului plan de "privatizare prin divizare" pus la cale de guvern în perioada 1997 - 1999. Fostul combinat fusese atunci înpărţit în 12 bucăţi. Operaţiunea a fost continuată prin împărţirea practică a combinatului în milioane de bucăţi de fier vândute la centrele de colectare, iar procesul a început pe vremea guvernării CDR şi a continuat neîntrerupt sub toate guvernările ce au urmat.