Moştenitorul drepturilor de autor pentru operele lui Vasile Voiculescu cere Curţii Europene pentru Drepturile Omului să rejudece o decizie a unui tribunal din România. Dacă CEDO îi va da dreptate lui Andrei Voiculescu, statul român va trebui să scoată din buzunarul contractat de criză 100.000 de euro.

"Daţi-le (n.r. cărţile, manualele) gratuit şi atunci vă dau şi eu drepturile gratuit", susţine Andrei Voiculescu, care consideră că unele edituri s-au coalizat şi au creat un scandal, menit să ponegrească imaginea unor urmaşi de scriitori şi, implicit, ai autorilor. Sau, mult mai realist, menit să îşi apere interesul şi să continue "piratatul cu nesimţire", fără a plăti niciun ban. Totuşi, nu se pune problema ca operele lui Voiculescu să fie retrase din manualele şcolare, spune Andrei Voiculescu, cunoscut tuturor din perioada în care era DJ la Europa Liberă.

Interesant este însă că, în situaţia lui Voiculescu, se află un grup numeros de persoane, rude ale unor poeţi sau scriitori incluşi în programa şcolară. "Sunt sute de deţinători de drepturi de autor care nu au făcut niciun fel de demers, de teamă că îi vor costa foarte mult procesele. În plus, unii chiar nu au timp să se lupte cu editurile", spune Voiculescu. Dintre aceştia, amintim doar câţiva: Sorin Alexandrescu (pentru operele lui Mircea Eliade), Ilderim Rebreanu (Liviu Rebreanu), Mitzura Arghezi (Tudor Arghezi), Alexandru, Nicolae şi Elena Preda (Marin Preda). CEDO a admis plângerea

Se poate spune că, până în 1996, în România s-a piratat "la liber", adică legal. În acel an, statul nostru a fost oarecum constrâns să adopte o lege occidentală a drepturilor de autor, la presiunile marilor firme de software, ale căror programe erau piratate integral. Totuşi, legea proteja şi produsele artistice, permiţând autorilor sau moştenitorilor acestora să negocieze cu editurile vânzarea operelor.

Pentru manualele şcolare, s-au făcut unele derogări, pline însă de prevederi aproximative, interpretabile. De exemplu, se hotăra că, în cărţile şcolare, pot fi incluse gratuit "pasaje scurte" dintr-o operă literară, fără a se preciza cât de lung poate fi scurtul, dacă se poate spune aşa.

Andrei Voiculescu a dat în judecată mai multe edituri, dar instanţa a decis că "autorii acelor cărţi au depus mai mult efort chiar şi decât autorul versurilor, Vasile Voiculescu", susţine nepotul autorului. Scandalizat, acesta a depus o plângere la CEDO, care a fost acceptată la data de 6 octombrie 2008. "Am cerut despăgubiri de 100.000 de euro. Eu vreau doar să mi se facă dreptate. Dacă voi primi banii, aceştia vor fi donaţi caselor de copii din ţară" - Andrei Voiculescu

Manualele şcolare - afacere de succes

O demonstrează anual prima săptămână de şcoală, atunci când părinţii şi copiii aglomerează librăriile în căutarea cărţilor alese de profesorii fiecărei materii. În plus, cartea şcolară este tipul de produs cu vânzare sigură, edituriile ştiind că nu vor rămâne cu ea în stoc.

Aşadar, se pune o întrebare: De ce nu negociază editurile cu proprietarii de drepturi? Evident, este mai profitabil să nu dai niciun ban. Şi, în al doilea rând, dacă i-ai plăti lui Andrei Voiculescu, de exemplu, o sumă, fie ea şi mică, nu vor veni ceilalţi "sute de deţinători" de drepturi de care vorbeam mai sus să ceară acelaşi lucru? Aşadar, se pare că editurile suferă de o teamă de precedent. Ce spun editurile

Reprezentanţi ai unor edituri româneşti susţin că Andrei Voiculescu şi Mitzura Arghezi cer sume foarte mari pentru publicarea unui text de Vasile Voiculescu, respectiv Tudor Arghezi. Drepturile de autor percepute variază între 1.000 de lei şi 5.000 de lei pe text, cel mai "scump" fiind Andrei Voiculescu.

Acesta neagă imensele sume vehiculate de edituri, susţinând că "este o diversiune", o încercare de a produce un scandal de presă. Să facem o comparaţie

Pentru a publica o poezie a bunicului său într-un cotidian ca Evenimentul Zilei, cu un tiraj de 50.000 de exemplare şi peste 500.000 de cititori în fiecare zi, Andrei Voiculescu a spus că ne-ar percepe o sumă de 500 de lei. Urmaşul lui Voiculescu refuză să spună cât cere unei edituri pentru a publica o poezie a bunicului său. Totuşi, nicio editură nu tipăreşte un manual şcolar în mai mult de 50.000 de exemplare. Vasile Voiculescu

Este un autor complet, fiind poet, prozator şi dramaturg. A debutat în 1916, cu volumul "Poezii", urmat la scurt interval de "Din ţara zimbrului". După alte cinci volume de poezii, publicate până în anul începerii celui de-al doilea război mondial, în 1964, al un an după moartea sa, a fost publicat un volum interesant de sonete, numit "Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu".

Deşi celebru pentru nuvelele sale (Ultimul berevoi, Capul de zimbru), Voiculescu a scris şi un roman, "Zahei orbul", publicat postum, în 1966.

Ca dramaturg, a scris, printre altele, "Gimnastică Sentimentală", "Pribeaga" sau "Demiurgul", piesă care se joacă chiar şi astăzi la teatru.

În programa şcolară, Vasile Voiculescu apare cu povestirea "Lostriţa" şi poezia "În grădina Ghetsimani".