Magistraţii de la Tribunalul Galaţi au dat drept de cauză Centrului de Cultură în procesul intentat de moştenitorii castelului Arcuş, prin respingerea revizuirii primei hotărâri judecătoreşti definitive de retrocedare a imobilului, pronunţată în 2004 de Tribunalul Covasna.
Avocatul Centrului de Cultură Arcuş, dr. Ioan Sabău Pop, a declarat că a solicitat revizuirea pe baza unor noi documente.
Castelul de la Arcuş a fost retrocedat în anul 2012 unor rude îndepărtate ale baronului Szentkereszty, stabilite în străinătate, iar trei ani mai târziu, Centrul de Cultură Arcuş, aflat în subordinea Ministerului Culturii, care a funcţionat în acest imobil timp de 25 de ani, a fost evacuat prin executor judecătoresc.
Reprezentanţii Centrului de Cultură Arcuş au declarat, în repetate rânduri, că statul român a realizat investiţii considerabile pentru întreţinerea şi funcţionarea castelului şi domeniului de la Arcuş.
Potrivit instituţiei, fără investiţiile făcute între anii 1968 şi 2012 şi evaluate la circa 3,4 milioane de euro, castelul de la Arcuş ar fi fost o ruină.
Avocatul moştenitorilor castelului, Kincses Elod, a declarat că soluţia dată de Tribunalul Galaţi este „nelegală” şi că va face recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
„Castelul de Arcus a fost retrocedat în noiembrie 2012 prin decizia ICCJ care a respins recursul declarat împotriva Curţii de Apel Braşov. Din noiembrie 2012 am avut zeci de procese cu Centrul de Cultură care a tot încercat să recâştige castelul şi celelalte numiri care au fost în societate împreună cu dreptul de folosinţă a terenului aferent.
ICCJ a respins 2 cereri de revizuire şi o contestatie în anulare . Anul trecut în ianuarie, Centrul de Cultură a început din nou procedura de revizuire. Cererea adresată ICCJ de Centrul de Cultură prin care s-a solicitat revizuirea sentinţei primei instanţe de la Tribunalul Covasna a fost strămutată la Tribunalul Galaţi care în toamna anului trecut a admis cererea de revizuire, iar apelul nostru declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de Apel din Galaţi.
De ce spun atât de categoric că hotărârile sunt absolut ilegale. Fiindcă nu sunt îndeplinite condiţiile de revizuire. Adică, nu există niciun document nou care să nu fi fost procurat în prima faza procesuală, iar documentele aşa zis noi provin de la Arhiva Naţională Covasna. Iar ICCJ şi toate instanţele din ţară au mii de hotărâri în sensul că documentele existente în arhivele naţionale care sunt deschise publicului, printr-o simplă cerere poţi să obţii un document . Nu există forţa majoră, mai precis, împrejurarea mai presus de voinţa părţii de a procura documentul respectiv”, a spus avocatul.
Cine sunt moştenitorii
Este vorba despre baronul Szentkereszty Béla jr ai cărui urmaşi au revendicat castelul de la Arcuş.
Szentkereszty Béla jr a fost unul dintre cei mai aprigi colaboratori ai mişcării fasciste, unul dintre cei care se fac vinovaţi de crime împotriva poporului român.
În judeţul Treiscaune, condus de baronul Szentkereszty jr., au avut loc omoruri şi atrocităţi deosebit de grave în special la Lisnău, Chichiş, Boroşneu Mare, Moacşa.
Ca membru în conducerea pe ţară a Partidului Transilvănean, Szentkereszty jr. a luat parte la toate deciziile majore ale partidului, inclusiv în luarea acelor decizii prin care partidul a înfiinţat o coaliţie guvernamentală cu Partidul Vieţii Maghiare, formaţie politică fascistă de orientare rasist-xenofobă şi antiromânească.
După terminarea războiului, apropiaţii şi colaboratorii săi: foştii prim-miniştri Imrédy Béla şi Bardossy László, ministrul de Interne Baky László şi Endre László, subsecretar de stat la Ministerul de Interne, toţi implicaţi în elaborarea legilor antisemite şi holocaustul evreilor din Ungaria, au fost condamnaţi la moarte şi executaţi la Budapesta.
După 1945, Castelul de la Arcuş a fost naţionalizat și în clădire a funcționat un orfelinat, o școală de inginerie agricolă, apoi în clădire s-a mutat sediul Cooperativei Agricole.
Din 1982, castelul a intrat în posesia Partidului Comunist Român și a fost amenajat ca reședință prezidențială.
După Revoluţia din 1989, clădirea a fost preluată de Ministerul Culturii și găzduia Centrul de Cultură Arcuș până la începerea procesului de retrocedare.