Un copil de zece ani este atras, chiar de ziua lui, printr-o infamă scrisoare redactată de jurnalista Oana Stancu, în scandalul iscat în jurul evacuării Antenelor de către ANAF. Vehement criticată în zona reţelelor de socializare, scrisoarea al cărei destinatar este fiica lui Dan Tapalagă, de la Hotnews, este replica acidă pe care Oana Stancu a înţeles s-o adreseze jurnalistului acuzat că i-ar fi ironizat pe vârstnicii participanţi la mitingul organizat, vineri, în Piaţa Constituţiei de evacuaţii din șoseaua București-Ploiești.
“N-a ras nimeni de publicul vostru, demn de milă şi compasiune. Dar am cedat, recunosc, în faţă unui irezistibil comic de situaţie. Cum să le cântaţi bieţilor pensionari "sus în aer", ăştia nu prea au cum să se zbenguiască, abia ies din iarnă înţepeniţi de frig şi foame”, scria Dan Tapalagă, vineri, 19 februarie, în articolul intitulat “Mulţumim, Antena 3!”, în care persifla spectacolul grotesc oferit de vedetele trustului patronat de Dan Voiculescu care au citat din Brâncuşi şi Corneliu Coposu, au căzut în genunchi etc.
Antena3 anunţa luni că va înainta o plângere Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva jurnalistului de la Hotnews şi a lui Mălin Bot, de la Evenimentul Zilei, pe motiv că, prin articolele lor, ar fi îndemnat opinia publică la dispreţuirea pensionarilor. După ce zile în şir le-a ţinut isonul celor care i-au calificat pe criticii Antenelor “cretinii de pe internet”, “trepaneţi”, “agarici”, Oana Stancu compune o delirantă scrisoare pe care decide să o încredinţeze spre publicare Jurnalului Naţional. O scrisoare “educativă” patetică în care Ilinca este sfătuită să nu se ruşineze sau să-şi dispreţuiască tatăl (Dan Tapalagă) atunci când acesta va fi la vârsta senectuţii şi când ea însăşi îi va cumpăra “mult hulitul Urinal de azi”.
Dragă Ilinca, Îți încredințez astăzi această scrisoare ca pe un manifest pentru viitor. Pentru un viitor nu foarte îndepărtat, în care tu vei trece pragul maturității, iar tatăl tău pe cel al senectuții. Îți scriu ție, în speranța că, alături de copiii mei și de toți cei de vârsta voastră, vei construi o lume în care să încăpem și noi, cei care v-am crescut, alături de voi. Poate că atunci când vom veni acasă cu pungi pline de medicamente, voi, copii buni, ne veți îngriji și ne veți mângâia și vă veți ruga la Dumnezeu să mai stăm puțin alături de voi, să nu ne ducem încă. Poate că nu-ți va fi nici rușine și nici nu-ți vor crea nervozitate sau dispreț momentele de familie din care tatăl tău se va extrage des pentru a merge la toaletă, pentru că vezi, așa e vârsta. Poate că îi vei cumpăra tu însăți mult hulitul Urinal de azi. Poate că nu vei simți că îți strică masa cu prietenii dacă i se mișcă proteza. Și poate că în loc să-l trimiți în colțul uitării, îl vei consulta, arătându-i respect.
Ilinca, Astăzi abia ai împlinit zece ani. Ești încă la vremea poveștilor. Roagă-ți tatăl să-și amintească de hârtia de calc pe care bunica ta ținea prăjiturile și el așeza litere. De băncuța din fața casei pe care bunicul lui, cu piciorul țeapăn, se așeza pentru a spune povești din război. De oamenii din Șeica Mare sau din Copșa Mică, acolo unde s-a născut. Oare mai au dinți? Oare ei se înghesuie la piață vinerea “pentru că sunt reduceri la urzici”? Oare „se bucură de niște mici moca”? Sau „așteaptă soarele să iasă ștevia”? Întreabă-l despre fabricile în care au muncit și ce s-a ales de ele. Întreabă-l dacă nu cumva „adunătura asta de zombie” cu ale ei „cupoane de pensie, proteze, bastoane, băști, căciuli cu urechi, pastile și rețete compensate” în urmă cu 26 de ani câștiga libertatea pe seama căreia el, tatăl tău, și-a câștigat pâinea. Întreabă-l dacă adunătura de zombie nu avea atunci chiar vârsta lui de azi: 40 de ani! (…) Îți doresc ca aceste întrebări să-ți aducă un tată care să îmbătrânească mai frumos decât trăiește azi!
Citi'i integral scrisoarea pe jurnalul.ro