Scandal de plagiat la Institutul Astronomic

Un cercetător-asociat şi-a dat demisia după ce a constatat că Institutul Astronomic şi-a însuşit multe dintre articolele sale, finanţate de instituţii de cercetare din străinătate.

Institutul Astronomic Român (IAAR), ca toate cele aproximativ 60 de institute ale Academiei Române, primeşte un punctaj anual, bazat pe un raport de activitate. În cel pentru anul 2010, nouă dintre articolele prezentate ca fiind publicate sub egida IAAR sunt semnate de cercetătorul român Ovidiu Văduvescu şi scrise pentru instituţii de cercetare din străinătate.

Academia a punctat articole fără semnătura IAAR

"În calitate de cercetător asociat, am inclus afilierea IAAR sub numele meu doar acolo unde institutul a avut vreo legătură cu subiectul- material, logistic, ştiinţific - cum se procedează în toată lumea ştiinţifică", ne-a mărturisit Văduvescu, care acuză institutul de "furt" şi "plagiat".

Pe lângă cele nouă articole ale lui Ovidiu Văduvescu, cercetător la Grupul de Telescoape Isaac Newton (Insulele Canare), IAAR a inclus în acelaşi mod în raportul de activitate 15 articole ale unui alt cercetător-asociat, Cristina Popescu (cercetător român în Marea Britanie), şi trei articole semnate de Mirel Bîrlan (cercetător român în Franţa).

O treime din puncte, fără acoperire

Aceste 27 de articole au primit 270 de puncte, o treime din punctajul obţinut de Institut din partea Academiei pe baza raportului de activitate, postat chiar pe pagina de internet a IAAR, www.astro.ro. Adevăratele institute şi unităţi de cercetare pentru care au fost scrise cele 27 de lucrări pot fi verificate în baza de date a universităţii Harvard, Astrophysics Data System (ADS).

EVZ a verificat câteva dintre lucrările incriminate şi a relizat că aceste articole nu au fost semnate cu afilierea la IAAR. Cercetătorii numiţi au publicat şi alte articole prezentate în raport, în care au inclus afilierea la IAAR. Potrivit lui Văduvescu, el a semnat articole cu afilierea IAAR numai atunci când a primit sprijin din partea institutului la elaborarea lucrărilor.

O explicaţie care nu "ţine": contractele cercetătorilor

Directorul IAAR, Vasile Mioc, a precizat, la cererea EVZ, că toţi cercetătorii-asociaţi au semnat un contract cu institutul prin care se angajează să semneze şi cu afilierea la institut toate lucrările pe care le publică în reviste de specialitate.

"E simplu. Dânsul (n.r. Văduvescu) a semnat un contract prin care e obligat să semneze şi în numele institutului nostru", este explicaţia pe care am primit-o de la directorul institutului.

Însă, în acest caz, înainte de a trimite raportul către Academie, IAAR ar fi trebuit să verifice dacă cercetătorii şi-au respectat obligaţia din contract. Astfel, s-a ajuns la o situaţie ciudată: un cercetător a semnat un articol pentru unitatea de cercetare care îl plăteşte şi care l-a susţinut în documentare şi observare, iar rezultatele lucrării sunt fructificate şi reclamate de IAAR, care nu a participat cu nimic la acel studiu.

În urma acestei situaţii, doi dintre cercetătorii-asociaţi ai institutului (Văduvescu şi Dana Casetti - cercetător în SUA), neplătiţi pentru această activitate, au decis să îşi dea demisia.

"Acuz institutul şi pe directorul Vasile Mioc de furt, plagiat şi minciună în rapoartele înaintate către Academie." OVIDIU VĂDUVESCU, astronom român

 REZULTATE SLABE

Bilanţul institutului: nouă lucrări ISI în cinci ani!

În "Cartea albă a cercetării din România", publicată de societatea Ad Astra, se arată că IAAR a publicat, în perioada 2006-2010, 55 de articole în reviste etichetate Thomson ISI (garanţie a valorii ştiinţifice a articolelor publicate de aceste reviste). Însă 46 dintre aceste articole sunt semnate sau co-semnate de cercetători români aflaţi în străinătate, asociaţi neplătiţi ai IAAR.

Astfel, se naşte întrebarea ce se întâmplă cu cei 20-25 de cercetători care lucrează la IAAR şi sunt plătiţi – ce-i drept, prost – de institut şi care au publicat doar nouă articole ISI în cinci ani. Numărul este foarte mic.

În vest - şi chiar în unele institute din România - un cercetător semnează sau co-semnează anual cel puţin 2-3 articole publicate în reviste ISI. Asta nu înseamnă neapărat că oamenii de ştiinţă de la IAAR stau degeaba.

Bulgarii ajung la stele ascunse astronomilor din România

Adevărul este că, practic, nu prea mai au ce observa. Cei 25 de cercetători români de la institut observă cerul printr-un telescop cu diametrul de 50 de centimetri, în condiţiile în care chiar şi astronomii bulgari sau unguri studiază la telescoape mult mai mari, de peste 1,3 metri diametru.

Diferenţa este uriaşă: un telescop de 1,3 metri pătrunde de 10.000 de ori mai "adânc" în bolta cerească, vede obiecte de 10.000 de ori mai puţin strălucitoare decât cele vizibile prin telescopul de 50 cm.

Un telescop decent la institut, un obiectiv ratat

României i-a fost oferită însă şansa unui nou telescop: proiectul Telerom. Însă, recent, moartea proiectului şi întreruperea finaţării (din bani europeni) au fost anunţate printr-un fax trimis trimis IAAR de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS). În fax se arată că institutul nu a depus la timp prima cerere de rambursare şi rapoartele de progres trimestriale, iar un alt motiv este "indecizia IAAR de a numi un alt director de proiect", pentru a-l înlocui pe directorul cu probleme medicale care fusese numit iniţial.

Istoria seacă a unui eşec

Acum nouă luni, proiectul câştiga concursul pentru finanţare şi primea 1,5 milioane de euro, fonduri europene. Însă IAAR nu a reuşit să deblocheze suma, iar licitaţia pentru achiziţionarea telescopului nu putea începe fără ca instituţia să aibă banii în cont.

Vina a revenit în mare măsură IAAR, dar responsabili de eşec sunt şi ANCS, nu a acordat sprijin, şi Ministerul Economiei, autoritate de management a proiectului.

ŞANSE RATATE

Proiecte scăpate printre degete

Pe lângă proiectul Telerom, eşuat anul acesta, România a ratat alte două şanse de a pune mâna pe un telescop bun. Prima dintre ele s-a ivit în 1970, an în care vecinii bulgari primeau un telescop cu diametrul de doi metri. Însă, în România vremii, astronomul care susţinea proiectul de achiziţionare a fost persecutat şi dat afară din Institutul Astronomic.

În 2009, un proiect care prevedea dotarea Institutului cu două telescoape, în valoare totală de 15 milioane de euro, a fost ratat deoarece proiectul nu a fost depus la timp în vederea obţinerii finanţării. 27 de lucrări semnate pentru unităţi din străinătate apar în raportul înaintat de institut către Academia Română Citiţi şi:

  • De ce nu-şi poate ţine România cercetătorii acasă