Oamenii de ştiinţă afirmă că au elaborat un sistem care prezice cu acurateţe erupţia “supervulcanului” ce ar putea învălui Pământul într-un nor dens de cenuşă, declanşând “iarna nucleară”.
Descoperirea – care poare salva milioane de vieţi ale şi proteja specii întregi - va putea identifica cu exactitate când vor erupe acele rezervoarele de magmă cu un volum mai mare de 416 mii de miliarde de litri, acumulaţi la doar câteva zeci de kilometri de la suprafaţă, precizează dailymail.co.uk.
Supererupţia a avut loc de câteva ori în decursul istoriei Pământului. Erupţiile vulcanice gigante au aruncat în aer sute de mii de tone de gaz supraîncălzit, cenuşă şi rocă, amestec suficient pentru a înveli Pământul cu o pătură de nori denşi şi de a-l face să se cufunde în ierni vulcanice care au durat zeci de ani, scrie siteul descoperă.ro.
Astăzi, geologii de la Universitatea Vanderbilt din Statele Unite ale Americii studiază depozitele lăsate de ultimele supererupţii,încearcând să înţeleagă unde şi cât de rapid se dezoltă formaţiunile magmatice şi ce anume le face să erupă.
O echipă de geologi a dezvoltat un nou “geovitezometru”. Ei susţin că acestă invenţie va ajuta la rezolvarea controverselor ce apar prin măsurarea directă a timpului în care ar putea erupe cel mai exploziv tip de magmă.
“Savanţii au lansat câteva cronometre diferite pentru depozitele vulcanice. Diferitele măsuri tehnice care se aplică măsoară procese diferite, care au rezoluţii diferite ”, afirmă conferenţiarul universitar de la Universitatea Vanderbilt, profesor de geologie şi ştiinţe ale mediului, Guilherme Gualda.
Tipul de magmă care erupe dintr-un supervulcan este de o consistenţă mai vâscoasă şi, de obicei, produce o erupţie extrem de violentă. Un exemplu relevant este erupţia din Munţii Sfânta Elena ce a avut loc la 18 mai 1980.
Oamenii de ştiinţă sunt siguri că această tehnologie poate fi adaptată şi pentru a depista varii elemente minerale din compusul magmatic, pentru a calcula timpul de la formarea lavei până la erupţie.
Cea mai recentă supererupţie, asemeni celei care poate acoperi planeta Pământ cu un nor dens de cenuşă, a avut loc în Noua Zeelandă, în urmă cu circa 27.000 de ani.