Testele genetice afectuate asupra țăranilor dintr-un sat izolat din nord-vestul Chinei arată că două treimi din ADN-ul acestora este de origine caucaziană, ceea ce îndrepățește toria că localnicii ar putea fi descendenții celebrei legiuni romane dispărute, scrie „Daily Telegraph”.
Mai exact, 56% din ADN-ul unor localnici din Liqian, sătuc de la marginea sudică a deșertului Gobi, s-a dovedita fi de origine caucaziană.
Mulți dintre sătenii din Liqian au ochi albaștri sau verzi, nasul lung și părul de culoare deschisă, ceea ce a alimentat speculații că ar putea avea sânge european.
Cai Junnian, unul dintre localnici, este numit de prieteni și rude Cai Luoma, Cai Romanul, și este unul dintre mulții săteni convinși că sunt descendenții legiunii pierdute a armatei romane.
În căutarea argumentelor arheologice
Arheologii intenționează să efectueze săpături în regiune, de-a lungul vechiului Drum al Mătăsii, pentru a căuta eventualele rămășițele ale forturilor sau ale altor structuri tipic romane construite de legendara armată.
„Sperăm să putem confirma legenda săpând și descoperind mai multe dovezi ale vechilor contactelor între China și Imperiul Roman”, a declarat Yuan Honggeng, șeful Centrului de Studii Italian nou înființat în provincia Gansu, citat de „China Daily”.
Testele genetice au dat greutate teoriei că legionarii romani s-ar fi stabilit în această zonă în secolul 1 înainte de Christos, după ce au părăsit armata romană în urma unei înfrângeri dezastruoase.
Bătălia s-a desfășurat în anul 53 î.C, între trupele romane conduse de generalul Marcul Crassus, și armata parților (al treilea Imperiu Persan), populație din zona în care este acum Iranul. Încleștarea a pus capăt brusc campaniei expansioniste a Imperiului Roman în Asia.
Mii de romani au fost măcelăriți în acea bătălie, iar Crassus însuși a fost decapitat, dar unii soldați ai legiunilor au reușit să scape și au mărșăluit spre est, pentr a scăpa de urmărirea inamicului.
Se presupune că au luptat ca mercenari în bătălia de la râul Talas, dintre huni și chinezi, în anul 36 î.C - cronicile chineze fac referire la o formațiune militară în formă de pește, o posibilă referire la celebra falangă romană utilizată de legiunile romane. Se presupune că legionari rătăcitori au fost eliberați și s-au stabilit în stepele din vestul Chinei.
Această teorie a fost avansată prima oară în anii ’50 de către Homer Dubs, un profesor chinez de istorie de la Universitatea Oxford.
O legendă greu de confirmat
Imperiul Roman a atins expansiunea teritorială maximă sub conducerea lui Traian, în secolul 2 D.C. atunci când împeriul Ham își începuse declinul. Cei mai mulți istorici consideră că cele două puteri antice nu au avut contact direct, ci doar prin intermediul comercianților care aduceau pe Drumul Mătăsii mirodenii și mătase, în schimbul produselor romane, ca de exemplu cele din sticlă. Dar alți experți cred că explicația chinezilor cu ochi verzi ar fi că descind din armatele hunilor care au devastat Asia centrală și în rândurile cărora erau incluși soldați de origine caucaziană.
Maurizio Bettini, antropolog de la Universitatea din Siena, dezminte această teorie a descendenței caucaziene, spunând că este doar un basm. „Ca să fie indiscutabilă, ar fi necesar să fie găsite obiecte romane ca monede sau arme, tipice pentru legiuni”, a declarat acesta pentru ziarul „La Repubblica”. Fără asfel de dovezi, istoria legiunii pierdute rămâne doar o legendă.