RBD, mexicanii care au isterizat adolescentii din Romania, spun ca sinceritatea este cheia succesului lor international.

RBD sase tineri cu tinute „glam-cool”, intregite de acele freze „super-trendy” ce fac ravagii prin scoli si licee si abordand dezinvolt de la teme generoase, cum ar fi obligatia morala de a-ti folosi notorietatea in campanii sociale sau filosofiile-manifest ale unei generatii, pana la o gama de subiecte superflue, variind de la un anume cod vestimentar, pana la Ceausescu si Dracula. Au ajuns in Romania duminica seara si in ciuda orei tarzii au fost asteptati la aeroport de sute de fani, multi dintre ei cu fetele pictate si purtand postere cu mesaje de bun-venit.

Retrasi intr-un hotel din Capitala, cele sase superstaruri din Mexic au explicat pentru „Evenimentul zilei” de ce, cu cateva zile in urma, in tara, din Banat pana in Moldova, s-a declansat isteria generala: parinti si adolescenti, cu totii si-au unit eforturile in goana dupa un bilet la primul concert al trupei RBD in Romania.

Credeti ca Dracula va va fi de folos pentru promovarea urmatorului videoclip pe care urmeaza sa-l filmati, chiar astazi,  la Castelul Bran? DULCE MARIA: Vom face noul nostru videoclip, pentru piesa „Besame sin miedo”, in Castelul Bran. Nu stiam acest castel, dar despre legendele lui Dracula am auzit inca din copilarie. Este ca atunci cand ceva iti este foarte familiar, desi, de fapt, nu l-ai vazut niciodata. Uite, pana la urma si acesta poate fi considerat un beneficiu al celebritatii: ai ocazia sa vezi foarte multe lucruri noi, sa fii in permanenta in alt colt al lumii, sa iei cu tine cate ceva din cultura unui popor.

Cunosteam Romania inainte de a veni aici. Sigur, mai ales datorita celor doua povesti pe care le stie toata lumea, cea despre Dracula si cea despre Ceausescu. Revenind la intrebare, Dracula este o poveste pe care o stiu toti, cam peste tot in lume. Dar nu ne-am gandit la asta cand am ales locul. Pur si simplu ne-a incantat ideea. In plus, Romania ne place atat de mult, incat ne dorim sa o facem cunoscuta in toata lumea.

Decizia lui Christian de a anunta, lunile trecute, ca este gay tine de mesajul de toleranta, de imperativul de a fi tu insuti sau este o simpla decizie de marketing? CHRISTIAN: A fost o hotarare de marketing! (rade). De fapt a fost o decizie importanta pentru mine sa admit public ca am o anume orientare sexuala. Nu am spus-o de la inceput, pentru ca nu am simtit ca este cazul sa impart cu ceilalti aceasta parte din viata mea.

Pe de alta parte, in Mexic, probabil si in alte tari, homosexualitatea nu este intotdeauna pe deplin acceptata si, atata vreme cat mai exista tensiuni cand vine vorba de acest subiect, am considerat ca marturisirea mea, in conditiile in care devenisem o persoana cu oarecare notorietate, ar putea fi de folos, i-ar putea ajuta pe altii. A fost mai bine sa fiu onest, nu numai cu mine insumi, dar si cu publicul meu. Decizia de a-mi anunta public orientarea sexuala a fost a mea, dar, desigur, am avut nevoie de aprobarea producatorului pentru a trece la fapte.

EVZ: Cum le-ati explica ce se intampla parintilor care si-au vazut in ultimele zile copiii disperati pentru un bilet la concertul RBD?  ALPHONSO: Cred ca toata lumea a inteles deja ideea RBD, un concept cu care noi ne-am potrivit in mod natural. Mesajul pe care dorim sa-l transmitem este, sper, destul de limpede: RBD inseamna sa fii tu insuti, fara efortul de a te pretinde cineva diferit, sa fii suficient de cinstit cu tine insuti si cu ceea ce ce vrei sa le transmiti celorlalti.

Ne-am propus sa promovam, prin filmul si prin muzica noastra, o abordare pozitiva a vietii si incercam sa transmitem un mesaj de toleranta. Se intampla sa avem si sansa de a putea transmite in jurul lumii cine suntem, sa avem suficienta audienta incat acest mesaj sa fie auzit. Nu ne asteptam insa ca in Romania, care pare asa de departe, sa fie la fel ca in Mexic, sa fie asa de multi tineri carora sa le placa stilul pe care il promovam, muzica noastra si serialul de la care a inceput totul.

In numai trei ani ati vandut peste 11 milioane de albume, ati devenit o amenintare in Billboard latino pentru artisti consacrati si ati doborat ceva recorduri cu care se mandreau legende precum Rolling Stones. Cum e sa devii superstar, practic, peste noapte? ANAHI: Da, sunt numai trei ani. Sigur ca ne place, sigur ca savuram din plin acest moment. Fanii sunt alaturi de noi, stim ca este important pentru ei ce se intampla cu trupa, ne scriu scrisori, ne intampina la concerte, ne aduc flori sau cadouri. Pe de alta parte, desi viata noastra a fost mai altfel in acesti ultimi ani, n-as putea spune ca suntem altcineva acum. Probabil ca ne-am sacrificat o parte dintre prieteni, probabil ca am acordat suficienta atentie muncii, care este dificila, suntem implicati si in cateva campanii umanitare.

Pana la urma nu ne gandim insa la noi ca la niste persoane de exceptie, nu avem vieti de exceptie, suntem niste oameni normali. Asa cum un avocat sau un  medic isi exerseaza profesia, asa si noi ne exersam o profesie ca oricare alta. Singura diferenta este ca rezultatul muncii noastre este, intr-o mare masura, public.

Ar trebui sa explicati si „uniforma” RBD. MAITE: In telenovela promovam un anumit cod vestimentar, anumite uniforme, cu camasi cu gulere ascutite, fuste scurte si plisate, purtam cravate. Baietii poarta jeansi si camasa alba, iar unele fete poarta si accesorii, jambiere si manusi, se machiaza si chiar imita felul de a vorbi al personajelor noastre din serial. Probabil ca am gasit o formula foarte pe gustul tinerilor pentru ca, din cate stim, a fost preluata foarte rapid de foarte multi tineri din toata lumea.

Se intampla asta si in alte tari si acum am vazut ca lucrurile stau si in Romania la fel. Spiritul latin face ca, intr-un anume fel, romanii sa para foarte apropiati de mexicani. Dincolo de asta, exista foarte multe diferente. Oricum, trebuie sa intelegem insa ca in viata de zi cu zi fiecare dintre noi ramane o individualitate. Suntem diferiti, fiecare dintre noi se imbraca, de fapt, asa cum crede de cuviinta. Sigur ca am acceptat uniformele din telenovela pentru ca ne reprezinta, dar nu ne definesc in totalitate. Fiecare dintre noi ramane, in viata de zi cu zi, cine este.