Societăţile gălăţene sunt tentate să înlocuiască forţa de muncă autohtonă cu cea din orientul îndepă rtat.
Primul pas concret va fi dat de cea de-a doua societate, ca importanţă, din judeţul Galaţi, este vorba de Şantierul Naval „Damen“ Galaţi, unul dintre cele mai importante şantiere de construcţii navale din ţară alături de cele de la Mangalia şi de la Constanţa.
„Ca şi costuri, un muncitor din Vietnam ne costă la fel ca unul român. Motivul pentru care am ajuns în această situaţie stă în faptul că, anul trecut, ne-au plecat mulţi muncitori, buni profesioniş ti. În acest sector nu au mai rămas muncitori de calitate în ţară, aşa că trebuie să aducem din străinătate. Pentru început, o să aducem 60-80 de vietnamezi“, ne-a declarat Gelu Stan. În ultimii doi ani, peste 300 de muncitori de la „Damen“ au plecat să muncească în Louissiana, în Statele Unite.
Chinezi pentru industria textilă şi construcţii
Industria textilă şi sectorul de construcţii sunt interesate de aducerea muncitorilor chinezi. Mai mult, la Galaţi există chiar un proiect privind realizarea unui cartier chinezesc în care să locuiască câteva mii de asiatici.
„Principala explicaţie pentru care firmele gălăţene încearcă să aducă forţă de muncă din afară nu stă neapărat în faptul că este mai ieftină. Practic, nu mai există forţă de muncă de calitate în Galaţi şi în ţară. În ultimii ani, au plecat mii de profesionişti în străinătate, iar în locul lor au ră- mas oameni cu pregătire minimă. Muncitorii ieftini din Orient au rămas singura soluţie pentru dezvoltarea agenţilor economici“, ne-a explicat Nicolae Filimon, directorul Intreprinderilor Mici şi Mijlocii Galaţi.
Specialiştii în resurse umane nu cred că economia autohtonă, şi în acest caz cea gălăţeană, este pregătită să suporte forţa de muncă din străinătate.
„Un muncitor din Galaţi nu câştigă mai mult de 300 de euro pe lună, în timp ce unul din Vietnam, de exemplu, vine să muncească măcar pentru 100-200 de euro, bani care vrea să-i rămână în buzunar pentru a-i trimite acasă. Se mai adaugă la costuri chiria (care se ridică la măcar 100 de euro lunar) plus bani de mâncare sau haine. Prin urmare, se ajunge la peste 300 de euro la fel ca unul român“, ne-a precizat Narcisa Bălan, inspector resurse umane.