S-au sacrificat degeaba. Minerii și-au rupt picioarele pentru noi promisiuni

Marșul simbolic al minerilor veniți pe jos din Târgu Jiu la București s-a încheiat ieri în fața Palatului Victoria. Au străbătut 320 de kilometri ca să își spună oful și au plecat acasă cu o coală A4 ștampilată

De data asta nu au mai venit cu miile, încărcaţi în trenuri şi autocare. Doar câteva zeci de mineri au ales să bată drumul până la Bucureşti, însă pe jos, într-un marş al suferinţei. Pentru că statul a adus sectorul energetic în pragul falimentului, iar acum mii de români își văd locurile de muncă amenințate. Unii au venit cu maşinile şi în final s-au strâns peste 300.

Trei femei printre ortaci

Marşul minerilor a început luni dimineaţă, în urmă cu o săptămână, iar joi li s-a alăturat şi un grup de la Slatina. Printre ei s-au aflat trei doamne, una fiind o asistentă de la Ișalnița care s-a ocupat cu bandajatul rănilor de la picioare ale protestatarilor.

Din Slatina a plecat şi Elena Ioan, care și-a tras în picioare câte 3-6 perechi de șosete odată și o pereche de cipici de lână deasupra și a luat-o la pas spre Capitală. Până a ajuns aici a schimbat multe perechi, însă doar aşa a putut rezista cei aproape 180 de kilometri, deşi tot s-a ales cu răni. De ce a făcut asta? „Pentru facturile mari la curent, pentru lipsa locurilor de muncă, pentru tot ce s-a distrus în țara asta”, spune Elena. Acum e casnică, după ce a lucrat ca vânzătoare într-un depozit angro în Slatina. „Lucram în frig de la 9 dimineața la 6 seara, făceam naveta și aveam doar 4 ore pe cartea de muncă. Și totul pentru 600 de lei pe lună. Am renunțat. Oricum, s-a închis apoi depozitul”, ne-a redat pe scurt un fragment sugestiv din viaţa ei.

În jur de 45-50 de kilometri au făcut pe zi, mai puţin vineri, când i-a prins o ploaie zdravănă la Scornicești, de i-a ţinut în loc. Mâncare au primit şi de la oamenii de pe drum, necăjiţi şi ei, dar solidari cu protestatarii. „Ne-au dat apă, cozonaci, checuri. Unii plângeau când ne vedeau, am văzut bătrâni care stăteau în genunchi și se închinau, alții ne aplaudau”, descrie Elena reacţiile celor din jur.

Soţul ei, Ion Ioan, preşedintele Federaţiei Solidaritatea „Virgil Săhleanu” a Metalurgiştilor, e mecanic la Alro Slatina. A participat la marş cot la cot cu soţia şi spune că ea i-a dat putere să reziste, pentru că duminică era să cheme salvarea. „Cred că situația din sectorul energetic ar fi trebuit discutată chiar în CSAT, pentru că e foarte gravă”, spune sindicalistul.

Borc a fost huiduit la discuții

Vicepremierul Costin Borc a ieșit ieri să discute cu protestatarii și a primit de la ei întâi aplauze, apoi huiduieli. I-a asigurat că producătorul de lignit și energie CE Oltenia nu se va închide. În plus, vor fi stabilite întâlniri la fiecare două săptămâni cu sindicaliștii, în urma cărora „CE Oltenia să devină societatea fanion a energiei românești”. În protocolul de colaborare dintre Guvern și sindicaliști, care acoperă o coală de hârtie, sunt prevăzute „eliminarea influențelor politice locale asupra companiei”, a suprataxelor nejustificate din sistem și recuperarea creanțelor de la companiile locale de termoficare.