Sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului, cinstită la 8 septembrie, este prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc.
Odată cu începutul anului bisericesc, pe 1 septembrie, Biserica intră în ciclul liturgic obişnuit. În ziua dinaintea Prăznuirii Naşterii Maicii Domnului, pe 7 septembrie, sunt cinstiţi Cuvioşii Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi, canonizaţi de Biserica Ortodoxă Română pe 5-7 martie 2008, prin hotărârea Sfântului Sinod.
Prima sărbătoare
Naşterea Maicii Domnului, cinstită pe 8 septembrie, este prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc. Sfânta Fecioară s-a născut în familia sfinţilor şi drepţilor Ioachim şi Ana din Nazaret, prăznuiţi a doua zi, pe 9 septembrie, zi în care sunt cinstiţi şi Sfinţii Cuvioşi Onufrie de la Vorona şi Chiriac de la Tazlău.
Născătoarea de Dumnezeu Maria s-a născut din părinţi în vârstă, pe nume Ioachim şi Ana, ca răspuns la rugăciunile lor. Sfânta Scriptură nu relatează evenimentul. Există, însă, mărturii despre acest important eveniment în scrierile apocrife care oferă o multitudine de informaţii despre originea si copilaria Fecioarei Maria. Cea mai importantă sursă în acest sens, o reprezintă Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creştină din secolul II. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris în jurul anului 140. Deşi nu este considerată o scriere canonică, informaţiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.
În privinţa naşterii Fecioarei Maria sunt divergenţe între Biserica Ortodoxă şi cea Catolică. Ortodocşii nu mărturisesc doctrina Imaculatei Concepţii , în care se presupune că Maria a fost ferită de păcatul purtat primordial, anticipând naşterea lui Hristos cel fără de păcat. Biserica Ortodoxă mărturiseşte că Maica Domnului a primit păcatul strămoşesc, fiind concepută ca noi toţi şi că a avut nevoie de mântuire. Credinţa ortodoxă nu tratează subiectul clar, reţinând doar mărturisirea că Maica Domnului ar fi primit păcatul originar şi că Maria a devenit Preacurată în momentul Bunei Vestiri.
Arhanghelul Gavriil a dat vestea bună
Pentru că nu aveau copii, Ioachim şi Ana erau ironizaţi. În Leea Veche, lipsa copiilor era considerată un blestem. Tradiţia spune că în cel de-al cincizecilea an al căsătoriei, Marele Preot de la Templu le-a refuzat jertfa, numindu-i blestemaţi. După îndelungi rugăciuni, îngerul Gavriil li s-a arătat, spunându-le că că Dumnezeu îi va binecuvânta. El le-a vestit că pruncul se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi ca va fi un vas ales lui Dumnezeu. (Luca 1, 4-23).