Rușii la Marea Neagră sau cazemate însângerate
- Andrei Ilinca
- 18 septembrie 2019, 08:01
În weekend am fost invitat de Realitatea tv la Costinești să discutăm despre Securitatea Națională la Marea Neagră a României. Temă grea, foarte serioasă, dar care din nefericire nu a mai avut loc de lupta politică, cu excepția domnului Petrișor Peiu care a evocat câteva date militare ale Flotei Federației Ruse, publice pe net și a sfârșit dezolant cu pescadoarele...
Treaba este foarte serioasă pentru că în ciuda părerilor unor “mari analiști” România are graniță cu Federația Rusă. Una maritimă, iar de la Sevastopol la Costanța nu sunt decât circa 400 de kilometric liniari! Nu putem înțelege geopolitica, dacă nu facem recurs la istorie!
Pe 22 iunie 1941 viitorul Mareșal Antonescu a dat celebrul Ordin de Căpetenie – “Ostași, vă ordon trceți Prutul”. Ei bine până pe 2 iulie 1941 armatele romîne n-au mișcat un deget pe Prut cu excepția constituirii unor capete de pod la est de Prut, în Basarabia, şi prin mici pătrunderi realizate în partea de nord a Bucovinei. Conform Înaltului Comandament al Wehrmacht-ului OKW trebuia să așteptăm ca trupele germane să străpungă Galiția. Î n ziua declanșării războiului, pe 22 iunie 1941, pe Dunăre, un monitor și o vedetă blindată sovietică au încercat să atace orașul și portul Tulcea, dar au fost respinse. Pe frontul brațului Chilia, trupe sovietice au ocupat Pardina, dar au fost respinse de către Gruparea Tactică Tulcea și artileria Diviziei 10 Infanterie.
A doua zi, 23 iunie, rușii atacă aerian Bucureștiul, dar și zona petrolieră Ploiești. Da, domnilor cu studii istorice doar până în 1989, sovieticii sunt primii care atacă Ploieștiul și Capitala României, nu anglo-americanii! Pentru a cădea în spatele frontului pe 26 iunie 1941 - după un atac aerian viguros în care se face remarcat Horia Agarici, „Salvatorul Constanței” – sovieticii încercă să debarce în Dobrogea. O grupare de luptă sovietică, compusă din crucișătorul Voroșilov, șase distrugatoare și alte câteva nave, execută un atac asupra portului Constanța. Gruparea a fost descoperită la o distanța de 60 de mile de coastă la ora 0:30 de către submarinul NMS Delfinul, aflat în patrulare în zonă. O forță navală mult mai puternică, lider cuirasatul Pariskaia Komuna, aștepta la 120-150 de mile de coastă, pregătită pentru debarcare. Gruparea Voroșilov a trimis două distrugătoare (Moskva și Kharkov) în recunoaștere. La 3:58, cele două nave au deschis focul cu tunurile de 130 mm de la distanța de 15 mile.
În zece minute trăseseră deja 350 de obuze asupra gării Palas și a portului. Catedrala Sf Apostoli Petru și Pavel e lovită puternic. Dacă tirul continua, Constanța putea fi spulberată. Marina militară intră în luptă. Alături de ea celebra Artilerie de coastă germană, condusă de comandorul Von Arnswaldt, deschide focul. Cele trei tunuri formidabile ale Bateriei Tirpitz 280 mm amplasată la Carmen Sylva (azi Eforie Sud) deschid un foc nimicitor. La 4:20 Kharkov a fost lovită. Bateria Tirpitz a tras la 4:22, dar după cinci salve distrugătoarele sovietice au ieșit din raza sa. Moskva fusese și ea avariată de distrugătoarele românești, care au tras în total 12 salve. Catargul principal a fost retezat de un obuz de calibru mic, cel mai probabil de 120 mm. Î n timp ce se retrageau, Moskva a intrat într-un câmp de mine, a lovit una, s-a rupt în două și s-a scufundat foarte repede.
Din cei 400 de membrii ai echipajului, doar 69 au supravietuit, fiind salvați de români. Redescoperită de o asociație non-profit rusească la 20 de km de Constanța, Moskva e și acum o taină. Partea română susține că a lovit o mină, sovieticii (și actualii rușii) că a fost scufundată din greșeală de un submarin sovietic... Cert este că și astăzi, în cazul unui agresiuni, planul ar fi cât de cât similar pentru că geografia nu se schimbă! Și ca să țineți minte mai ușor povestea amintiți-vă de cazematele de la mare! Locuri unde ați sărutat, iubit, petrecut... Da, cazematele acelea au fost construite și pe ele s-a sângerat, s-a murit ca rușii să nu invadeze Dobrogea. Iar astăzi când mergeți pe litoral n-ar fi rău să vă adunceți aminte și de Armata Română, și Eroii Săi!