Textul proiectului Pactului Atlantic fusese publicat pe 18 martie 1949 cu scopul de a-l aduce la cunoștința opiniei publice. Preambulul insista asupra dorinței tărilor contractante, dar și asupra deciziei lor ferme de a proteja prin forță regimul democratic de tip occidental și statul de drept.
URSS s-a ridicat prin toate metodele posibile împotriva proiectului Pactului Atlantic-NATO, care avea să fie semnat pe 4 aprilie în marea sală numită Departamental Auditorium de la Departamentul de Stat al SUA.
Cea mai însemnată parte a tratatului consta în clauze militare.
Articolele 7 și 8 prevedeau că nu există o incompatibilitate între Pactul Atlantic și Carta Națiunilor Unite, pe de o parte, și orice angajament anterior al unuia dintre aliați, pe de altă parte.
Cu toate acestea, la ordinul Moscovei, organizațiile comuniste au dus campanii „în favoarea păcii”, care erau îndreptate în realitate împotriva Pactului.
Pe 31 martie, sovieticii au remis occidentalilor o notă de protest, în cinci puncte:
- Pactul Atlantic este absolut agresiv și îndreptat împotriva URSS.
- Pactul se află în contradicție flagrantă cu Carta ONU.
- Pactul este în contradicție cu tratatul de ajutorare și prietenie, din 1942, dintre Marea Britanie și Rusia.
- Este în contradicție, de asemenea, cu tratatul franco-sovietic de ajutorare și prietenie din 1944.
- Este în contradicție cu toate acordurile și tratatele semnate între URSS, SUA și Marea Britanie, la Yalta, Potsdam și în alte părți.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric