Reprezentativa tricoloră s-a calificat sâmbătă la Campionatul Mondial de anul viitor, din Noua Zeelandă. "Stejarii" au cântat imnul, iar cel mai marcat a fost Manta, care a izbucnit în plâns.
Un rugbist din naţionala României mănâncă mai mult decât o întreagă echipă de fotbal, dar şi munceşte mai mult şi mai cu folos decât jucătorii care compun trupa de figuranţi fără valoare şi fără rezultate a lui Răzvan Lucescu.
Selecţionata pregătită de Romeo Gontineac şi-a luat sâmbătă porţia de glorie, calificându-se la Cupa Mondială de anul viitor, întrecere care va fi găzduită de Noua Ze elandă. Echipa de rugby a României este singura reprezentativă masculină tricoloră care n-a lipsit de la nicio ediţie a Mondialelor. Victima de sâmbătă a tricolorilor a fost naţionala Uruguay-ului, care venea să apere remiza din tur, 21-21.
"Stejarii" au preluat de la început frâiele partidei şi nu le-au mai lăsat până la final. Scorul final, 39-12, a adus a şaptea calificare consecutivă a României la un turneu final de Campionat Mondial.
"Vin cu plăcere la naţională"
Înconjuraţi şi încurajaţi de suporteri, care i-au făcut să simtă că reprezintă România, unii jucători nu şi-au putut stăpâni emoţiile în momentul intonării imnului. Cel mai marcat a părut Alex Manta, care a plâns pe umărul lui Ovidiu Toniţa. Preşedintele Alin Petrache a explicat, ieri, că momentul nu a fost nicidecum unul teatral.
"Toţi jucătorii din naţionala României sunt patrioţi. În cazul lui Manta a fost vorba despre o trăire emoţională foarte puternică. La noi nu există ca un jucător să se dea lovit, pentru a nu veni la naţională, chiar dacă în rugby nu sunt aşa de mulţi bani ca în fotbal sau în alte discipline. Avem rugbişti care evoluează cu câte 30.000-40.000 de oameni în tribună la echipele lor de club, dar vin cu plăcere la echipa naţională", ne-a spus ieri şeful FR Rugby. Impresionant a fost şi faptul că toţi jucătorii echipei naţionale au cântat imnul. "Nu e prima oară când Manta plânge. Şi nu e singurul!", a spus şi căpitanul Sorin Socol.
Pentru victoria obţinută în partida cu Uruguay, fiecare jucător al naţionalei va primi câte 2.000 de euro, cât încasează un fotbalist mediocru din Liga I la un banal joc de campionat. Rugbiştii au petrecut după meci într-un club din Bucureşti.
REACŢIE
Jucătorul Sorin Socol, om de bază în garnitura "stejarilor", a acuzat bruiajul făcut în sportul românesc de personajele de ţeapa lui Gigi Becali, patronul echipei de fotbal Steaua
După terminarea meciului, rugbiştii au avut un mesaj pentru cei care poluează sonor spaţiul care ar trebui să le revină sportivilor.
"Cât timp o să existe Becali şi alte persoane din fotbal vom da la o parte sportul din România. Le vom închide orizontul tinerilor. Sunt atâtea sporturi, nu doar cel cu balonul rotund. Tinerilor le dau un singur sfat: să închidă televizorul, să iasă afară şi să practice orice sport le place", a spus Socol.
Au schimbat un sistem
În urmă cu trei ani, Sorin Socol (32 de ani) era suspendat de Federaţia Română de Rugby pentru revoltă! În calitate de căpitan al naţionalei, Socol s-a împotrivit unor decizii luate de vechea conducere a FR Rugby, iar acum se felicită. "A fost pentru binele rugbyului românesc, iar acum simt o imensă satisfacţie", ne-a mărturisit ieri Sorin Socol, jucătorul echipei franceze Lourdes. În urmă cu un an, după schimbările de la federaţie, Socol şi "legiunea străină" s-au întors la naţională.
Suspendat pentru revoltă
"Pentru mine e şi un pariu pus în 2007, când a izbucnit conflictul dintre noi, jucătorii, şi Federaţia Română de Rugby, şi care a fost câştigat. Federaţia a decis ca la echipa naţională să nu mai activeze antrenor francez, iar eu m-am împotrivit. Am fost suspendat după ce mi-am expus în public părerea despre situaţia de la echipa naţională. Pentru doi ani! Şi eu, şi Iulian Dumitraş. Apoi, din solidaritate, n-a mai venit nimeni la naţională de afară. Am fost acuzaţi că subminăm naţionala. Era fals. Jucătorii din ţară erau învrăjbiţi împotriva noastră. Li se spunea: «Aţi auzit ce a declarat Socol? A spus că voi, ăştia din ţară, sunteţi nişte proşti, nişte jucători slabi». Nea bătut Rusia de două ori acasă. Portugalia la fel. Pentru prima oară în istorie. Am revenit chiar în ziua alegerilor, când Alin Petrache a fost desemnat preşedinte. Eu cu Alin am avut contre pe vremea când era jucător, dar l-am susţinut, pentru că ştiam că vrea binele rugby-ului. Echipa era pe locul 5 în Turneul Celor 6 Naţiuni B. Era de neacceptat pentru mine. A trebuit să reconstruim totul. Atunci le-am spus băieţilor: «Trebuie să ducem România la Cupa Mondială». Nu aveam voie să ratăm, alt fel nu near ierta nimeni. Aşa se explică şi bucuria de la finalul meciului cu Uruguay. Încă o dată o spun, n-am jucat pentru bani. Nicio secundă. În 2003 am fost desemnat căpitanul echipei. Este o imensă onoare şi o responsabilitate pe măsură. Un căpitan trebuie să ia decizii în teren. Să adopte strategia pe care o simte în teren, dependent de ceea ce îţi spune antrenorul înaintea meciului. Că pi tanul simte că nu merge înaintarea, că nu merge şutul, că echipa e căzută fizic. Dacă ai jucători care cred în tine şi te ascultă, atunci e supertare! E ca pe vapor!", ne-a povestit căpitanul.
FOTOGRAFII: OCTAVIAN COCOLOŞ