Tot mai multi supravietuitori ai lagarelor de munca fortata din Transnistria primesc despagubiri si facilitati de la statul roman.
Tiganii din Neamt, care au avut de suferit in timpul celui de-al doilea razboi mondial, beneficiaza acum de unele drepturi. Este vorba de cei care au fost deportati in perioda 1 iulie 1942 - 1 iulie 1944 in lagarele de munca din Transnistria.
O parte dintre ei si-au primit compensatiile acordate de stat, dar liderii rromilor spun ca mai sunt multi care au de primit. Astfel, au fost organizate campanii de informare a membrilor etniei, iar cei in cauza sunt sprijiniti sa-si completeze actele care trebuie depuse la Casa de Pensii.
„Am organizat actiuni pentru a aduce la cunostinta oamenilor ca pot beneficia de prevederile unei ordonante care se refera strict la cei care au fost persecutati in 1942-1944. Ii ajutam sa-si faca dosarele, pentru ca unii sunt mai reticenti atunci cand vine vorba de a se adresa autoritatilor“, a declarat Daniel Raducanu, consilierul prefectului de Neamt pe probleme de rromi.
Au castigat in instanta
Victimele deportarii trebuie sa se intereseze ce acte sunt necesare: copii dupa actele de identitate, documente de la Arhivele Nationale din care sa rezulte calitatea de deportat sau, daca acestea nu pot fi procurate, declaratii de la doi martori.
Reprezentantii Casei de Pensii spun ca, pana acum, circa 200 de persoane din judetul Neamt se incadreaza in prevederile legale si primesc o indemnizatie de 100 de lei pe luna, plus alte facilitati. Dintre cei aflati in aceasta situatie, 75 si-au obtinut drepturile in instanta.
„Este un proces castigat la Curtea de Apel Bacau. La acea vreme, prin 2003, legislatia nu admitea proba cu martori, iar alte dovezi nu erau. Acum, cei care aveau deja documente au putut depune marturie pentru ceilalti“, a mai explicat Raducanu.
Amintiri despre Bug
Deportarea tiganilor din Romania a fost declansata de regimul condus de maresalul Ion Antonescu in anul 1942. Potrivit unor istorici, circa 25.000 de membri ai acestei etnii au fost trimisi fortat la „munci publice“ in Transnistria. Se spune ca jumatate dintre rromi au murit acolo sau dupa intoarcerea in tara, din cauza bolilor, traiului in bordeie sapate in pamant sau in grajduri, lipsa hranei, munca pana la epuizare.
Au indurat foamea
Printre cei care au trait calvarul din lagarele de munca s-au aflat si sotii Ortanta si Nicu Stanescu, din Roman. „Am fost dusi in vara lui ‘41 intr-un sat din Ialomita, la facut drumuri. Eram tigani de toate natiile: caldarari, badanari, ursari, cizmari, slatari”, povesteste barbatul. Acesta spune ca, in anul urmator, rromi au fost urcati in carute si trimisi spre Basarabia, ajungand in cele din urma la Tiraspol. „Acolo ne-au oprit si ne-au pus la munca fortata“, rememoreaza Nicu Stanescu, pe atunci in varsta de 20 de ani.
Acesta mai spune ca in timpul deportarii a fost nevoit sa invete ce inseamna sa muncesti la camp. El spune ca rromii erau paziti cu armele, iar cine nu-si facea norma era aspru pedepsit.
„Trebuia sa muncim pana la epuizare. Mureau foarte multi, nu aveam ce manca. Ni se dadeau doar cate 200 de grame de faina de orz, pe care o amestecam cu iarba. Cine nu murea de foame sau de oboseala murea de boli“, povesteste Ortanta Stanescu.
Drepturi
Gratuitati si loc de veci In afara de indemnizatia de 100 lei pe luna, rromi deportati beneficiaza de gratuitati la asistenta medicala si medicamente, atat in tratament ambulatoriu, cat si pe timpul spitalizarilor, transport urban, calatorii pe calea ferata si cu mijloace auto.
De asemenea, ei primesc un bilet pe an pentru tratament, scutire de plata taxelor de abonament radio-TV, prioritate la instalarea unui post telefonic si acordarea, la cerere, a unui loc de veci.