Românii în izmene se acoperă de glorie
Ostașii români s-au dezbrăcat de vestoane, rămânând în izmene și cămăși, după care s-au repezit asupra nemților cu baionetele, urlând din toți rărunchii „Uraaa, uraaa!”.
„Inamicul, care se găsea pe Gârla Morilor, satul Bizigheşti, Moara Albă, atacă în valuri mari şi dese. Domnul maior Ionescu Atanasie ordonă deschiderea focului şi, la apariţia duşmanului numeros, ordonă, cu un ton disperat:
«Înainte, pe ei, mă, pe ei, băieţi, ura, ura…». Ostaşii Batalionului 3, Regimentul 32, şi companiile 5-6 din Regimentul 7 pornesc la contraatac în cămăşi, cu un formidabil «Ura, ura…».
Duşmanul, la apariţia ostaşilor noştri în cămăşi, fuge, ai noştri îi fugăresc, îi ajung din urmă şi îi trec prin baionetă pe cei ajunşi”, arată un raport al căpitanului Filip Dascălu, comandantul unei companii din Regimentul 7 „Prahova”, care coopera cu militarii Regimentului 32.
În raportul său, căpitanul Filip Dascălu preciza, potrivit bpnews.ro, că dorește să nu rămână în istorie informația potrivit căreia acest atac a avut loc după ce „ostaşii români fuseseră surprinşi de inamic, făcând baie în Siret”.
Atacul „Regimentului în izmene”, rămas în istorie și drept „Atacul cămășilor albe”, ar fi avut loc pe 25 iulie 1917. Batalionul 3 al Regimentului 32 Infanterie „Mircea” a avut atunci o surpriză de proporții pentru inamicii nemți.
Ordinul maiorului Atanasie Ionescu
Înainte de contraatacul inedit, în dimineaţa acelei zile, satele Străjescu, Doaga şi Moara Roşie au fost bombardate puternic de inamici.
În timp ce Regimentul 32 Infanterie acţiona pe malul stâng al Siretului, în prima linie, locotenentul-colonel Vasile Stamate, comandantul acestuia, a murit împușcat în abdomen, în timp ce îmbărbăta, în picioare, ofiţerii şi trupa.
Citește și Un neam boieresc piere în Primul Război Mondial
Apoi, în jurul orelor 12.00 ale acelei zile, inamicul crease un intrând considerabil în interiorul dispozitivului românesc, de aproximativ 600 – 800 de metri.
Astfel, fiind o zi caniculară, maiorul Atanasie Ionescu, comandantul Batalionului 3 din cadrul Regimentului 32, le-a ordonat soldaţilor să-şi dea jos raniţele şi vestoanele.
Nemții au crezut că sunt africani
Registrul Jurnal de Operaţii al Regimentului 32 Infanterie (întocmit, după război, pe baza relatărilor participanţilor la lupte), descrie atacul „cămăşilor albe” din 25 iulie 1917 astfel:
„Căldura este insuportabilă, atmosfera îmbâcsită de praf, mirosul de praf de pușcă și gazele lacrimogene… Soldaţii noştri se dezbracă de haine pentru a putea mânui mai cu înlesnire «sculele» lor.
Regimentul 32 ia hotărârea să contraatace cu rezerva regimentului, Batalionul 3, comandat de maiorul Ionescu Atanasie, care iese din adăpostul lui şi strigă din toate puterile «Înainte!» şi pleacă în fruntea batalionului direct la luptă cu baioneta.
Soldaţii şi ofiţerii, îmbărbătaţi de exemplul comandantului lor, se reped cu tot avântul spre inamic, care, deşi superior ca număr, bate în plină retragere în faţa fantomelor albe care înaintau cu hotărâre spre ei, crezând că sunt africani, după cum au declarat ulterior prizonierii nemţi”.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric