Generalul Giorgio Basta, care a trăit între 1544 și 1607, pe care românii îl știu ca ucigașul marelui domnitor, este considerat un mare comandant militar și unul dintre cei mai reputați teoreticieni ai artei militare din epoca sa.
Nicolae Iorga, în prelegerile ținute în 1937 pentru Școala de Război, îl plasa pe Giorgio Basta printre cei mai reprezentativi nouă comandanți ai tuturor timpurilor, alături de Alexandru cel Mare, Hannibal, Marius, Agricola, Carol cel Mare, Ludovic al IX-lea, Bertrand du Guesclin și Gustav Adolf.
Una dintre cele mai importante cărți scrise de Basta, „Il Mastro di campo generale”, tipărită la Veneția, în anul 1606, a fost scrisă la apogeul carierei sale, sintetizând experiența dobândită pe diferite teatre de război.
Potrivit mărturiei lui Ciro Spontoni, Basta a început să scrie notițe inspirate din experiențele sale militare încă din perioada prezenței sale în Flandra, însă lucrarea a fost finalizată în timpul cât generalul a stat în Transilvania, aflăm din gazetadecluj.ro.
Mihai a fost ucis conform poruncii primite de la Împăratul Rudolf al II-lea, iar eu am executat-o, îi scria Arhiducelui Mathia, viitorul împărat habsburg, în 1601, Giorgio Basta, cel care comandase arestarea sau asasinarea lui Mihai Viteazul.
„Eşti prins!”
Din „Istoria Transilvaniei” a istoricului maghiar István Szamosközi (1565-1612) aflăm despre asasinarea lui Mihai Viteazul:
„A fost trimisă o mare trupă de valoni în tabăra valahului Mihai, în urma unui sfat de taină ţinut de Basta György şi căpitanii săi în noaptea de 8 august 1601, cum să-şi desfăşoare trupele pentru o confruntare cu valahul…
Unul din căpitani cu numele Bori (Beaury) dacă a intrat în cort împreună cu încă câţiva a pus mâna pe Mihai zicând: „Eşti prins!”, Mihai i-a zis: „Ba!”şi cu aceasta pus mâna pe sabie s-o scoată.
Un valon ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia, căci Mihai Vodă era stângaci.
Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se i-au tăiat capul cu propria sabie. Şi jefuindu-l şi împărţindu-i toată prada ce o avea în cort și vitele de afară, i-au tăiat capul în cort şi a zăcut trei zile gol, la marginea drumului.
Citește și Dania mamei lui Mihai Viteazul pentru pomenirea fiului său
Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal, care murise acolo tot atunci şi astfel a stat capul acolo mult timp”.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric