Românii celebrează în mod tradițional ziua de 1 mai cu bere și mici, însă puțini sunt aceia care știu că, în mod tradițional, prima zi a lunii lui Florar este numită și ”Ziua bețivilor”. Tradiția e veche de secole.
1 Mai este celebratpă ca Zi a Muncii în peste 80 de țări. În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a II-a a decretat 1 mai Ziua Internațională a Muncii, în contextul unor numeroase manifestaţii din anii anteriori ale muncitorilor care cereau reducerea normei orare zilnice de lucru la 8 ore (New York, 1872; Statele Unite şi Canada, 1886) şi în memoria victimelor grevei generale din Piaţa Haymarket din Chicago.
Puțini știu încă că de 1 mai, în mod tradițional, românii sărbătoresc „Armindenul”, adică pe vechiul zeu al vegetatiei care proteja recoltele si animalele. Simbolizat sub forma unei ramuri înverzite, acesta amintește inclusiv d enumele poipular al lunii mai: Florar sau Frunzar.
În tradiția populară, acestei zile i se spune „Ziua bețivilor”, deoarece e celebrată cu vin roșu.
În satele bănățene Armindenul (o ramură verde de copac) se punea la casele oamenilor harnici și ale fetelor de măritat. Creanga verde o așeazau, în noaptea de 30 aprilie spre 1 mai, feciorii noaptea, în secret. Cei la casa carora s-a pus Arminden trebuiau, pe 1 mai, să îi caute pe feciorii care l-au pus și să le dea de băut pe săturate. Apoi ramura se păstra în fața casei până la seceriș, cu credința că va asigura un an mănos. La sărbătoarea secerișului, creanga, de mult uscată, se punea în focul cu care se cocea prima pâine din grâul cel nou.
”În ziua de Arminden se organizează petreceri (cu lăutari) la pădure, se frige miel, se bea pelin sau vin roșu, pentru schimbarea sângelui și apararea de boli. La întoarcerea în sat, bărbații își pun liliac sau flori de pelin la pălării”, a explicat Maria Dan Golban, referent la Centrul Creatiei Populare Cluj.