X

Povestea celui care a ascuns documentul Tezaurului: misteriosul Neculai Roșca

Autor: VictorRoncea / Data publicarii: 21-03-2019 00:03

Colegele lui Cristian Păunescu ne arată și Fișa de angajat al BNR a celui care a salvat acest al doilea Dosar, Neculai Roșca. Este originar din Săliștea Sibiului, din aceeași localitate cu filosoful D.D. Roșca și cu negustorul Nicolae Roșca, românul care a cumpărat de la Dionisie Bánffy trei sferturi din palatul aflat în centrul Sibiului, actualul Muzeu de Artă. Acesta chiar și seamănă oarecum cu Neculai, tânărul spilcuit din fotografia aflată în dosarul de cadre al BNR.

El este prezentat de presa care instrumentează cazul drept agent al unei serviciu secret „extern” care nu a existat în România până la venirea sovieticilor. În același loc se afirmă fantasmagoric că „ofițerul” Neculai Roșca ar fi raportat o sumedenie de grozăvii și că ar fi reușit să intre în subsolurile Kremlinului în anii ‚40 unde ar fi văzut, intact, Tezaurul românesc.

Numai că lăzile fuseseră mutate de la Kremlin de Alexandru Lapedatu – viitorul om politic și academician care a sfârșit executat de bolșevici la Sighet – omul care a însoțit Tezaurul la Moscova, încă din 22 august 1917, conform Jurnalului său. Nimic din ceea ce am văzut că se scrie, fără nici o bază, pe lângă subiect, nu există între coperțile acestui Dosar, ne confirmă Păunescu. Consilierul guvernatorului BNR ne mai spune că Roșca a dispărut din evidențele Băncii cam în aceeași perioadă cu Romașcanu, care a fost arestat în „noaptea demnitarilor”, 5-6 mai 1950, împreună, între alții, cu Gheorghe I. Brătianu, Alexandru Lapedatu și Constantin C. Giurescu, pe care îi regăsește la Sighet.

Pentru calitățile sale dovedite și prin publicarea celui mai important studiu despre Tezaurul Român de la Moscova, Romașcanu fusese numit comisar general la Comisariatul General al Preţurilor și secretar general la Ministerul Coordonării și Statul Major Economic. Conform documentelor din Arhiva CNSAS, Romașcanu a fost învinuit și de apartenență la Mișcarea Legionară. La ieșirea din închisoare îl găsește instalat în casa sa, ridicată în Cartierul Primăverii, pe Leontin Sălăjan (Leon Szilágyi), ministrul comunist al Apărării. Moare și este înmormântat la Hârlău, la 13 februarie 1981. Este foarte posibil ca Neculai Roșca să-i fi fost apropiat, ne mai spune Păunescu. El ne asigură că elementele cele mai importante ale Dosarului vor fi prezentate în amănunt la următorul Simpozion anual de istorie și civilizație bancară „Cristian Popișteanu”, așa cum își propusese Banca înainte de scandalul public, pe care și Păunescu îl pune pe seama unor interese obscure.

Păunescu ne mai asigură că, la fel ca profesorul Scurtu, și guvernatorul Isărescu afirmă la toate manifestările organizate de BNR că nu numai Banca, dar și Preşedinţia, Guvernul, partidele și societatea civilă trebuie să-şi propună ca obiectiv fundamental obţinerea Tezaurului. Din păcate aceasta nu se întâmplă, conchide consilierul.