Felicia Donceanu, compozitoare, scenaristă, regizoare și totodată pictoriță, sculptoriță și poetă, a încetat, vineri, din viață. Pe 28 ianuarie ea ar fi împlinit 91 de ani.
Felicia Donceanu s-a născut la Bacău, în 1931 și a studiat compoziția la clasa profesorului Mihail Jora (cu care a studiat compoziția) la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”. Printre maeștrii săi se numără și George Breazul și Ioan D. Chirescu (cu care a studiat teorie și solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Nicolae Buicliu (countrapunct), Theodor Rogalski și Mircea Basarab (orchestrație), Paul Jelescu (citire de partituri), Eugenia Ionescu (pian), Zeno Vancea, Constantin Bugeanu, Andrei Tudor (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru, Nicolae Parocescu, Emilia Comișel (folclor), Ion Vicol și Ion Marian (dirijat coral), Jean Bănescu (canto). După finalizarea studiilor în 1956, ea a lucrat ca redactor la Editura pentru Literatură și Artă (ESPLA) din București, secția muzicală, până în 1958, și apoi la Editura Muzicală a U.C.M.R, până în anul 1966, titrează radioromaniacultural.ro.
O activitate prodigioasă
De o versatilitate și expresii muzicale foarte rare, compozitoarea Felicia Donceanu a absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, avându-i maeștrii, pe lângă Mihail Jora, pe George Breazul, Ioan D. Chirescu, Theodor Rogalski, Emilia Comișel sau Mircea Basarab. Felicia Donceanu a scris articole și cronici muzicale, a susținut conferințe, prelegeri, concerte – lecții, emisiuni radiofonice. A conceput texte pentru muzică proprie și pentru diverse lucrări corale aparținând diferiților compozitori români. A scris scenarii pentru radio și pentru spectacole muzical – coregrafice. A realizat ilustrații de cărți pentru copii.
Opusurile Feliciei Donceanu sunt în mare parte parte scrise pentru voce și diferite ansambluri. A compus pentru piese de teatru („Tartuffe” de Molière, 1965; „Măsură pentru măsură” de William Shakespeare, 1965) și ansamblu instrumental. Muzica ei este influențată din filonul popular românesc, uneori folosind instrumente populare tradiționale.
Ea a compus lucrări care au fost interpretate la nivel internațional.
A fost căsătorită cu poetul Alexandru Voitin.
Distincții și premii:
Mențiune specială la Concursul Internațional de Compoziție de la Mannheim, 1961
Premiul Uniunii Compozitorilor în 1984, 1984, 1986, 1988, 1993, 1996, și 1997
Premiul „George Enescu” al Academiei Române, 1984
Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR), 2010