Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Cum ar putea fi congresul PSD un eșec mai mare decît pierderea prezidențialelor
ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Cum ar putea fi congresul PSD un eșec mai mare decît pierderea prezidențialelor

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Cum ar putea fi congresul PSD un eșec mai mare decît pierderea prezidențialelor

Luni, 21 septembrie 2015, a avut loc la București Ședința Comitetului Executiv Național al PSD. Unul dintre punctele de discuție a fost poziția PSD față de trimiterea în judecată a lui Victor Ponta. Fiind vorba de un fapt de putere reală, de putere deținută și nu de viziune asupra lumii, atenția întregii prese și, prin asta, a întregii opinii publice s-a concentrat asupra acestui punct. Ce a decis Comitetul Executiv Național în această privință știm deja. Reuniunea a avut însă și un punct mult mai important decît decizia în cazul Victor Ponta: Pregătirea Congresului PSD din 18 octombrie 2015.

Potrivit prostului obicei al partidelor românești, pe site-ul oficial al PSD nu se găsește nici un document despre Ședința de luni, 21 septembrie 2015. Cu excepția unei fotografii abracadabrante – Liviu Dragnea înconjurat de un lot de zambile din presă – răspunzînd întrebărilor presei după reuniune – nici o aluzie măcar despre Programul întîlnirii, dar nici despre hotărările luate. Cum năravul de a trece cu vederea, ca pe ceva insignifiant, documentele unei reuniuni de conducere colectivă se întîlnește la toate partidele, mă conving încă o dată că viața noastră politică se desfășoară de-a binelea în boscheți, acolo unde se pun la cale șefiile și paralele, și nu pe o scenă intens luminată, urmărită de opinia publică.

În absența unui Document menit a ne dezvălui ce s-a dezbătut la Ședința CExN al PSD, ne vom mulțumi cu Declarațiile făcute presei de Liviu Dragnea după reuniune. Președintele interimar al PSD a anunțat că Ședința a luat decizii importante în legătură cu cel mai important eveniment din viața PSD, dar și din viața noastră politică:

Congresul PSD din 18 octombrie 2015.

Liviu Dragnea ne-a prezentat pe larg calendarul alegerilor interne din PSD, dar și condițiile pe care trebuie să le întrunească toți cei care se înscriu în cursă, condiții ținînd de sprijinul unui număr de organizații județene.

Într-adevăr, Congresul PSD a fost convocat pentru alegerea unui nou președinte și a unei noi conduceri după demisia de pe facebook a lui Victor Ponta.

La atît se limitează rolul Congresului? La alegerea unei noi conduceri? La atît se limitează cursa electorală? La obținerea sprijinului din partea unui număr de organizații județene?

Așa se pare că se gîndește în PSD dacă ar fi să ne luăm după Declarațiile lui Liviu Dragnea și după atmosfera din presă dedicată Congresului.

Știrile, zvonurile, intoxicările, fonfleurile sunt concentrate exclusiv pe cine s-a mai înscris în cursă, cine pe cine concurează și cine pe cine susține.

Articolul 134 al Statutului PSD situează abia pe locul al treilea alegerea președintelui PSD:

„Congresul PSD are următoarele atribuţii: a) adoptă sau modifică, prin hotărâre, Statutul PSD, cu votul a cel puţin 2/3 din numărul delegaţilor prezenţi; b) adoptă sau modifică Programul Politic şi Programul de Guvernare ale partidului; c) validează alegerile interne pentru Preşedintele PSD, desfăşurate în baza Regulamentului de organizare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al partidului, elaborat de Biroul Permanent Naţional şi aprobat de Comitetul Executiv Naţional; ”

Din cîte se vede, Statutul stabilește drept misiune principală a Congresului dezbaterea, urmată de decizii cruciale, a unor chestiuni de orientare politică a PSD pentru anii următori și nu alegerea președintelui, atribuită mai nou alegerilor interne și nu dezbaterilor din Congres.

N-ar fi fost normal ca Ședința CExN să decidă și punerea în dezbatere a unor chestiuni vitale pentru destinul PSD în perioada următoare, chestiuni impuse de tot ce s-a întîmplat în PSD și în România de la ultimul Congres al PSD, cel din 19-20 aprilie 2013?

Luni, 23 martie 2015, publicam în Evenimentul zilei articolul intitulat Reuniunea Consiliului Național al PSD – Un eșec mai mare decît pierderea prezidențialelor!

Punctul de plecare al textului îl reprezenta una dintre tezele mele despre partidele politice din România:

Reuniunile colective la nivel național – Congrese sau chiar Consilii – trebuie să fie forumuri de dezbatere controversată, pătimașă chiar, a poziției unui partid față de marile provocări ale realității.

Cursa pentru alegerea unui președinte și a unei conduceri trebuie să fie un excepțional prilej de confruntare a unor poziții deosebite, divergente chiar, față de provocările realului.

 Din acest punct de vedere remarcam că:

„Ultima reuniune de lucru a unui for colectiv de conducere al PSD a avut loc în 9 noiembrie 2013. E vorba de Consiliul Naţional al PSD din 9 noiembrie 2013, dedicat «Stabilirii principalelor linii politice şi de acţiune pentru anul electoral 2014». De atunci s-au mai desfăşurat un Consiliu Naţional – Craiova, 29 iulie 2014 – şi un Congres al PSD – Alba Iulia, 12 septembrie 2014. Cele două reuniuni au avut însă un predominant caracter electoral – lansarea şi cultivarea candidaturii lui Victor Ponta la prezidenţiale. Se înţelege că ele n-au putut fi ceea ce le solicită Statutul – foruri de dezbatere şi decizie privind viaţa internă a PSD.”

Ar fi fost de așteptat, scriam, ca Reuniunea Consiliului Național al PSD din 20-21 martie 2015 să abordeze cîteva din marile provocări ale realității din ultima perioadă:

„În aceste condiţii, Consiliul Naţional de vineri şi sîmbătă e prima reuniune a unui for colectiv al PSD după o perioadă de un an şi cinci luni. O perioadă în care PSD a trebuit să facă faţă la trei momente de examen: Ruperea USL, alegerile europarlamentare, alegerile prezidenţiale. Dacă alegerile europarlamentare au fost un succes – şi succesele nu se discută, ci se sărbătoresc –, Ruperea USL şi mai ales pierderea prezidenţialelor au fost eşecuri urieşeşti ale PSD. Mulţi au cerut ca responsabilitatea acestor eşecuri să fie asumată de actuala conducere a PSD. Raportul prezentat la Consiliu de către Victor Ponta evită cu brio asumarea responsabilităţii de către actuala conducere. Mult mai grav, Raportul, ca şi lucrările Consiliului, n-au procedat la o analiză profundă a cauzelor eşecului. Această analiză se impunea, deoarece, atît ruperea USL, cît şi pierderea prezidenţialelor îşi au temeiul nu atît în prestaţia actualei conduceri, cît mai ales în slăbiciuni definitorii pentru PSD încă de pe vremea cînd era FSN, slăbiciuni perpetuate şi pentru că PSD n-a fost contracarat pînă acum pe scena noastră politică de o forţă cel puţin egală. Nu trebuie uitat că lucrările Consiliului ofereau un fericit prilej pentru a dezbate slăbiciunile definitorii ale PSD, tot mai grave pe măsură ce electoratul tradiţional se micşorează şi principalul adversar – PNL – a devenit mult mai puternic, fie şi ca structuri, prin fuziunea PDL-PNL.”

Consiliul a fost din acest punct de vedere un eșec. E drept, Victor Ponta a prezentat un Raport, document în care se evidențiau cîteva mari probleme care stau în fața PSD. Documentul n-a fost dezbătut în Consiliu.

Mult mai important, Consiliul a adoptat în unanimitate printre altele o Rezoluție crucială pentru viața partidului și chiar pentru viața unor lideri ai PSD: Integritate și responsabilitate politică.

Despre acest document, dar și mai ales despre felul în care a fost el adoptat scriam în 23 martie 2015:

„E faimoasa decizie, luată de un grup restrîns din conducerea PSD, dacă nu chiar doar de Victor Ponta, de sancționare rapidă a celor înhățați de DNA, chiar și a celor care sînt doar în faza urmăririi penale. 

Această Rezoluție a fost adoptată în unanimitate (!!!), fără dezbateri pro și contra, deși, după opinia mea, ele implică şi unele riscuri, printre care decapitarea PSD de Binomul SRI-DNA se distinge de departe drept cel mai grav. 

Judecînd după acest vot, membrii Consiliului ar fi putut aproba în unanimitate, fără dezbateri, la fel de bine, o Decizie prin care toți cei din sală urmau să se auto aresteze preventiv. Cu excepția lui Victor Ponta, desigur.”

Au trecut de la ședința Consiliului Național șase luni.

În toată această perioadă, adoptarea Rezoluției fără controverse, fără dezbatere, s-a dovedit o incomensurabilă prostie. Ea a dat Binomului SRI-DNA arma, deja încărcată, a intervenției în treburile interne ale PSD. Tot ceea ce s-a întîmplat în PSD în aceste șase luni – de la demisia lui Liviu Dragnea pînă la demisia lui Victor Ponta – își au rădăcinile în felul în care a fost adoptată Rezoluția.

Repet, nu în Rezoluția propriu zisă, ci în felul în care a fost adoptată.

Congresul urmează să valideze această Rezoluție. N-ar fi normal ca în pregătirea Congresului în PSD să se desfășoare o amplă dezbatere în legătură cu oportunitatea acestei Rezoluții, dar mai ales în legătură cu relația dintre statul de drept și activitatea Binomului SRI-DNA?

N-a fi normal ca toți candidații la președinția PSD să-și expună poziția față de situația statului de drept în România din ultima vreme?

Scriam că reuniunea Consiliului Național al PSD ar fi trebuit să ia în discuție și marile provocări ale realității.

Una dintre acestea se referă la locul PSD pe scena noastră politică.

Sub conducerea lui Victor Ponta, PSD s-a deplasat mult către Centru, astfel că la ora actuală e greu să deosebești între PSD și PNL.

Recentul Congres al Laburiștilor britanici a adus cu sine, prin alegerea drept președinte a lui Jeremy Corbyn, victoria aripii de Stînga într-un partid transformat de Tony Blair, idolul lui Victor Ponta, într-o anexă a Partidului Conservator.

Visez la un Congres al PSD în urma căruia să se scrie, de către întreaga presă, că a invins prin victoria lui X aripa de Stînga sau de Drepta a Partidului.

Asta ar însemna ca înainte de toate, candidații să fi fost obligați să prezinte o platformă politică sau măcar poziția lor față de cîteva mari provocări care stau în fața PSD din următorii ani.

Vede cineva în ceea ce spun candidații vreo boare din ceea ce s-ar numi Platformă?

A zis ceva de o platformă doar Liviu Dragnea, cel care pare, pînă la ora actuală, candidatul care și-a luat în serios campania pentru președinția partidului.

Pînă cînd nu vom vedea Platforma avem toată îndreptățirea să credem că viitorul Congres al PSD va fi un eșec mai mare decît Consiliul din martie 2015, altfel spus decît pierderea prezidențilalelor.