România la răscruce: între Lenin și Stalin. Deși poate părea straniu, victoria internă a lui Stalin ne-a ajutat indirect.
Istoria nu se face contrafactual iar uneori analizele istoricilor surprind, ba chiar trezesc critici. Cum îmi justific opinia din subtitul de mai sus? Simplu, examinând viziunile celor doi reprezentanți ai celor două linii politice, se va vedea diferența care, indirect a fost în favoarea noastră.
România, Lenin și tezele lui Buharin
România a fost în pericol să dispară în 1917-1918 pe fondul Contrarevoluției bolșevice, considerată Revoluția din Octombrie de către istoriografia marxistă. Practic, Rusia a ieșit din război, la 3 martie 1918, prin pacea de la Brest-Litovsk. Aliatul nostru Rusia țaristă încetase să mai existe. Aveam o Rusie bolșevică, ostilă, aveam Puterile Centrale în Dobrogea, Muntenia și Oltenia. Riscam dacă nu făceam pace în mai 1918, să fim divizați iar mai târziu, când Antanta va fi câștigat, cine să ne mai asculte dacă nu rămâneam totuși un stat, redus la Iași și Moldova, dar un stat până la urmă.
Buharin, unul din prietenii de nădejde ai lui Lenin și Troțki, alături de Zinoviev, Kamenev a lansat tezele temniței imperialiste numite România, tezele luptei popoarelor subjugate din România, pentru autodeterminare. Evident, erau multe de pus la punct prin Rusia, era un război civil în desfășurare ca să aibă timp să se ocupe efectiv de România. Aveau tezaurul sechestrat și asta îi va ajuta să cumpere arme sau să plătească o parte din reparațiile de război cerute de Germania. În afara obiectelor de valoare artistică și culturală, de patrimoniu, aurul a ajuns direct în visteria sovietelor.
Lenin și Troțki visau la exportul de Revoluție. Nu doar în Rusia, dar și în Ungaria, Germania, România, Bulgaria trebuiau făcute astfel de acte. În august 1919, România s-a opus și l-a dat jos pe maghiarul bolșevic Bela Kun. În toamna anului 1918, Otto Roth proclamase Republica Bolșevică a Banatului, simbol care revine pe stadioane, pe Facebook, mai ales că acest Otto Roth a ajuns să se strecoare prin viața interbelică și chiar postbelică a Timișoarei, murind în 1956, profesând ca avocat.
România și triumful lui Stalin
Stalin dorea comunismul într-o singură țară. Urma să îl exporte, fără a neglija infiltrarea spionajului, când Armata Roșie urma să conteze în Europa. Paradoxal, Stalin un om cult și cu studii ortodoxe teologice fiind, știa simțul măsurii. Nu se hazarda. De aceea. după ruptura cu Troțki i-a executat pe tovarășii lui, treptat, după moartea lui Lenin. Pe el, l-a exilat și a așteptat momentul să-l elimine. S-a întâmplat în Mexic, în august 1940. Începuse Al Doilea Război Mondial, ecourile au fost minime. Dar între execuțiile tovarășilor săi de la Moscova, a inclus și execuțiile multor lideri comuniști ai PCdR care aveau viziuni internaționaliste, mai ales „interbrigadiștii spanioli”.
Epilog
Stalin a apreciat actul de la 23 august 1944. El le-a reproșat ungurilor că nu au făcut un 23 august și că a trebuit dusă Bătălia Budapestei. Reamintirea luptei lui Bela Kun l-a înfuriat pe Stalin.. Evident, stalinizarea nu a fost nici pe departe cel mai fericit lucru din lume, Dar să punem în balanță că Lenin ar fi vrut spargerea României...