Mergem mai departe: mai există o categorie de oameni care trimit mesaje, tot inteligenți, dar aflați în misiune. Ei sunt oastea pe care o folosesc forțe politice din România pentru a manipula, pentru rostogoli un reproș și a-i da proporții prin repetiție, pentru a crea impresia de volum. Ei știu că nu este așa, dar se bazează pe publicul mai lipsit de educație sau de informație.

Majoritatea acestor soldați ai manipulării (i-am dibuit, dar uneori mă fac că nu știu) sunt utili politicienilor, care le dau ordine deoarece caută ocazia de a-și ignora nerealizările personale și se simt băgați în seamă. Sunt fericiți că anumiți actori politici le simulează ocazia de a fi utili, sunt neobosiți și li se induce sentimentul că sunt extrem de importanți. Dar sunt folosiți fără jenă de politicieni fără realizări, care s-au umplut de ridicol, sau de către unii cocoțați pe episoade de vid de putere.

Nu în ultimul rând, există românii care nu sunt animați de ură, ci de dorința de a vedea, în această viață, că se face dreptate. Sunt mulți și sunt înțelegători, chiar dacă se informează minim. Sunt oameni buni, cu ocupații diverse, cu griji și nevoi, cu temeri și puține bucurii. Ei sunt dispuși să renunțe la statutul de om manipulat, dacă le aduci argumente, și insistă ca ocazia de a face dreptate să nu fie irosită.

Când vor înțelege toți românii că amorul artei în politică este o ciumă, lucrurile se vor simplifica mult. Dar nu depinde nimic de conștiința lor. Ci de a politicienilor. Dacă aceștia își vor asuma, cu curaj, să fie înjurați, dar să facă dreptate cu orice risc, au câștigat partida. Vor învinge cei care vor avea curajul să spună adevărul, cu orice preț.

Românii nu mai pot fi mințiți. Pot fi manipulați, cu instrumente performante, securistice (folosești un gram de adevăr și-l îmbraci în zeci de minciuni), dar nu pentru multă vreme. Zilele politicianismului, maniera de a conduce o țară pentru realizarea intereselor meschine de grup sau personale, raportate doar la o agendă particulară, fără legătură cu țara asta, au apus.

Și încă ceva: mai bine pierzi alegerile și te poți uita în oglindă, căci știi despre semințele tale că vor rodi, decât să le câștigi cu baloane de săpun. Mai țineți minte acel teribil „decât să fiu mârlan, mai bine pierd”? Mai țineți minte cine a rostit această frază, de o noblețe rarisimă? Președintele Klaus Iohannis. Ei bine, vă spun sigur că nu și-a anulat conștiința. Și are aceeași pretenție de la colaboratorii săi.

PAGINA ANTERIOARA