Numai că politrucii au reuşit să distrugă această preţioasă comunitate în formare, înăbuşind un soi de revoluţie paşnică, intelectuală, de care România avea şi are nevoie. Despre tumoarea mediocrităţii, nevoia şi şansele României de a se schimba, ne-a vorbit Florian Colceag, preşedinte al unei organizaţii care luptă pentru promovarea şi protejarea copiilor supradotaţi.

Evz.ro: De ce îşi pierde România tinerii valoroşi? Nu există soluţii pentru păstrarea lor în ţară sau pentru recuperarea lor din străinătate?

Florian Colceag: Deficienţa majoră a sistemului de învăţământ românesc este că nu este adaptat la piaţa muncii, iar tinerii nu se pot angaja conform valorii lor. Nu există sistemul în care angajatorii să ceară sistemului de învăţământ să îi pregătească tineri cu abilităţi. Facultăţile nu solicită liceului, liceul nu solicită gimnaziului. Talentul trebuie descoperit şi dezvoltat încă de când copilul este la grădiniţă.

Educaţie de tip industrial

Atunci, cum arată un sistem de învăţământ sănătos?

Exemple sunt Singapore şi, din Europa, Finalnda, care au preluat modelul impus în Commonwealth. Regula de bază este promovarea unei educaţii axate pe copil, pentru dezvoltarea abilităţilor individuale.

Daţi de înţeles că, la noi, educaţia nu se bazează pe copil. Atunci pe ce se pune accent?

Sistemul de învăţământ clasic produce tineri care sunt ca o banală piesă într-un angrenaj. Adică sunt substituibili. Este un tip de educaţie industrială. Industria cerea muncitori pe bandă şi dacă unul era prea bun, deranja. Se creează o masă educaţională amorfă: buni soldaţi, buni muncitori. Aceast sistem nu permite niciun fel de dezvoltare. Este nevoie de oameni capabili, care să dezvolte nişe de piaţă, să conducă, să organizeze.

Avem nevoie de aceşti oameni. Dar nu este posibil ca tocmai genialitatea lor să deranjeze?

Din păcate, aceşti tineri au parte de adversitatea unei societăţi mediocre. Conducătorii se tem că aceştia le pot ameninţa poziţia şi adoptă un comportament defensiv. Avem de-a face cu o mişcare de pendulare, în care societatea civilă aduce un proiect şi vechea paradigmă de liberi o înăbuşă.

Atitudinea defensivă a politicului

În aceste condiţii, la care am adăuga instabilitatea financiară, mai sunt tinerii români de afară decişi să revină şi se încerce să schimbe ceva?

În 2002, la Teatraul Naţional, a fost a întâlnire a tinerilor care au studiat afară. Atunci, ei şi-au oferit serviciile României. Întâlnirea a fost urmată de o reacţie, de o atitudine descurajantă din partea politicului, carte i-a determinat pe aceşti tineri să acţioneze separat, nu împreună, cum era de preferat. A fost un exemplu de agresivitate totală împotriva acestei comunităţi în formare. Timp de un an, ei au încercat să se angajeze în sistemul de stat, pe salariu momentului, de 100 de dolari pe lună. Nicio structură guvernamentală nu le-a deschis porţile. În plus, nici acum mulţi dintre care au fost în străinătate şi chiar au învăţat nu îşi pot echivala studiile.

Spuneţi că speraţi să vedeţi momentul când aceşti tineri se vor întoarce şi vor face parte din sistemul decizional. Oare se va întâmpla asta curând?

Eu cred că da, pentru că mulţi văd starea aceasta drept o mare provocare.

“Avem nevoie de o revoluţie în orizontul de aşteptări”

Totuşi, există semne de schimbare?

Se întâmplă şi lucruri bune. Am fost plăcut surprins să aflu că, de curând, a trecut de Senat o lege care promovează programele individualizate pentru copiii cu abilităţi înalte. A fost o decizie internă, ceea ce înseamnă că şi unii dintre cei implicaţi politic doresc schimbarea. Şi noi, cei de la EDUGATE, am propus o lege pentru schimbarea sistemului de învăţământ, numai că doamna ministru (n.r. Ecaterina Andronescu) a dat impresia, la o întrunire recentă de la Braşov, că ştie de el, dar nu l-a citit.

Pe scurt, de ce avem nevoie noi, ca ţară?

Avem nevoie de o revoluţie în orizontul nostru de aşteptări. Să ne dorim respect, mediu sănătos, vecini buni, conducători capabili, o viaţă decentă şi un viitor pentru copiii noştri, în loc de bogăţie multă şi putere. Trebuie să investim în tineri inteligenţi, pentru că aceştia îţi pot întoarce înzecit investiţia mai târziu.

Să fie de vină moştenirea comunistă?

Nu neapărat. Să luăm exemplul Chinei, care s-a ridicat enorm în ultimul timp, tocmai datorită unei politici de stat care încurajează tinerii geniali, care au studiat afară, să revină în ţară. Aceştia au formulat principiile datorită cărora China a ajuns o imensă putere economică, reuşind să reziste chiar şi actualei crize. Chiar şi state cu un regim autocrat, ca ţările arabe, au decis să investească în tineri, să îi trimită spre formare în alte ţări şi să îi aştepte acasă pentru a face performanţă.

Dezastrul produs de cei mediocri care ajung să decidă în numele unui popor

Dar revenim la puterea celor mediocri.

Ştiţi ce se întâmplă când un mediocru ajunge într-o funcţie publică? Chiar dacă e bine intenţionat, se află în imposibilitate de a face ceva, deoarece nu înţelege problemele societăţii. În acest moment, celor mai mulţi dintre aceştia le vine ideea de a face măcar ceva pentru ei, în sensul financiar. O demonstrează topurile bogaţilor. Acest mediocru angajează un alt mediocru, nu un om capabil, fiindu-i teamă că îşi poate pierde postul. Iar angajatul îşi va linguşi şeful, simţind oricând că acesta îl poate da afară. De schimb constructiv de idei între cei doi nici nu poate fi vorba, deci nici de vreun orizont de dezvoltare socială. Un exemplu este politica. Oamenii care îl susţin material sau altfel pe unul dintre candidaţi vor fi răsplătiţi prin funcţii publice. Un om care a lipit afişe poate deveni şef al nu ştiu cărui departament, fără a avea nicio competenţă. De aceea avem nevoie de o revoluţie în orizontul de aşteptări.

Cât ne costă lipsa de performanţă în Educaţie?

Ne costă enorm că nu lucrăm pe un program de educaţie modern. Chiar la propriu, în sens economic. Am pierdut posibilitatea de a dezvolta o economie prosperă pentru că românii noştri nu au fost educaţi să fie respectuoşi, punctuali, să aibă deschidere către nou, să asculte, dar şi pentru că oamenii capabili s-au lovit de o atitudine pasivă sau chiar agresivă din partea statului.

“Ţara asta e o pepinieră de genii”

Atitudine agresivă faţă de cei care vin cu sufletul, sistem de învăţământ neperformant, conducători mediocri. Unde e soluţia?

Trebuie să ne asumăm schimbarea. După 1990, am avut parte doar de conducători de pe vremea lui Ceauşescu, care doar au estetizat un regim. Suntem în pragul colapsului, din punct de vedere al forţei de muncă şi, în ritmul acesta, putem pierde încă un milion de tineri. Poate părea surprinzător, dar copiii îşi asumă rolul de schimbător. Un copil de 10 ani are 95% din inteligenţă deja formată. Are suficient discernământ pentru a decide ce vrea de la viaţă.

Dumneavoastră de ce nu aţi plecat din ţară, pentru că oferte sunt sigur că aţi avut?

Pentru că, tocmai acest haos duce la apariţia unor oameni extraordinari. Ţara asta este o pepinieră de genii, oameni capabili să se adune pe un orizont de schimbare.

CV

Cine este Florian Colceag

Profesorul în vârstă de 58 de ani a pregătit copii cu performanţe în matematică, punând umărul la cucerirea a zeci de medalii de aur la olimpiadele internaţionale. Are peste 20 de ani experienţă în educaţia copiilor supradotaţi, fiind şi preşedinte al recent înfiinţatului IRSCA Gifted Education România, instituţie care vine în ajutorul copiilor supradotaţi.